Eugen Wolbe

Profesor de germană şi franceză la un liceu din Berlin, publicist, autor al mai multor biografii istorice, EUGEN WOLBE (1873-1938) avea încă din adolescenţă o pasiune, de altfel foarte răspândită în timpul său: colecţiona în mod sistematic autografe. Va şi publica chiar, în 1923, la Berlin, un curios manual pentru ceilalţi împătimiţi asemenea lui, Handbuch für Autographensammler. Principi ai României, Germaniei, Austriei sau Bavariei, scriitori sau artişti, printre ei Stefan Zweig, Thomas Mann, Max Liebermann sau descendenţi ai unor familii ilustre, mulţi au semnat în albumele lui sau i-au trimis scurte epistole. Imediat după Primul Război Mondial, intră în legătură cu unul dintre foştii secretari ai
regelui Carol I, Willi Lange, care-l prezintă la rându-i lui Tamm, pe atunci secretarul regelui Ferdinand, şi prin intermediul acestuia primeşte invitaţia de a veni în România, unde va avea ocazia să cerceteze mai multe dintre hârtiile rămase de la Carmen Sylva, inclusiv corespondenţa sa între timp pierdută cu împărăteasa Elisabeta a Austro-Ungariei. La Bucureşti îi întâlneşte pe câţiva dintre cei care îi fuseseră într-un anume timp apropiaţi Reginei: Principesa Sophie a Albaniei, soţia lui Wilhelm de Wied, nepotul Reginei, pianista Cordelia Tasca, diplomatul Petrescu-Comnen, maiorul Georg Kremnitz, fiul scriitoarei Mite Kremnitz, şi le este prezentat la Curtea Regală regelui Ferdinand şi reginei Maria. În ciuda recenziilor elogioase apărute în presa vremii, biografia lui Wolbe este puţin cunoscută în România şi nu a fost tradusă până în prezent. La scurtă vreme după apariţia volumului, Wolbe este decorat cu Ordinul „Steaua României“, în grad de ofiţer.