Franz Rosenzweig

S-a nascut in 1886 la Kassel, intr-o familie de evrei germani, burghezi si asimilati. Face studii de medicina, istorie si filozofie la Gottingen, Freiburg si Berlin, incheindu-le, in 1912, cu teza de doctorat Hegel si statul. In 1913 redescopera iudaismul ca alternativa spirituala la criza filozofiilor epocii. Intre 1916 si 1918 participa la razboi ca ofiter pe frontul din Balcani si Polonia, unde isi redacteaza opera fundamentala, Steaua izbavirii (publicata in 1922). Din 1920 devine director al Scolii iudaice libere din Frankfurt am Main. Publica studii despre problema educatiei evreiesti si filozofia iudaica. Traduce din lirica rabinica si, impreuna cu M. Buber, Biblia ebraica in limba germana. Inceteaza din viata in 1929 in urma unei paralizii progresive, declansate inca din 1922. Gandirea sa a influentat decisiv constituirea filozofiilor personaliste („dialogismul“ lui M. Buber) si etica „metaontologica“ a lui E. Levinas.

Lucrari:
Hegel und der Staat, 1920
Der Stern der Erlosung, 1921
Die Schrift, 1925–1929

Postum:
Briefe, 1935
Kleinere Schriften, 1937

Intre 1976 si 1984, editura Martinus Nijhoff (Haga) publica in patru volume integrala F. Rosenzweig. Der Mensch und das Werk. Primul volum contine scrisori si jurnale, al doilea, Steaua izbavirii, al treilea opuscule despre credinta si gandire, al patrulea, gandirea limbii in traduceri.