Lidia Stăniloae

LIDIA STĂNILOAE (1933–2017), fiică a parintelui profesor Dumitru Stăniloae și a soției sale Maria. Între 1951 și 1955 urmează cursurile Facultății de Fizică – Secția Fizică Atomică a Universității din București, fiind eleva academicianului profesor dr. Horia Hulubei. Lucrarea sa de diplomă este prima lucrare din România despre teoria fisiunii nucleare. Până în 1958 lucrează în cadrul Facultății de Fizică și in calitate de cercetător la IFA. La arestarea tatălui său în 1958, este dată afară. Se căsătorește în 1958 și are un fiu, Dumitru Horia Ionescu. Din 1961 este profesor de fizică la Grupul Școlar de Chimie Alimentară din București. Își începe cariera literară in 1970, publicând volumele de poezii Versuri, Munții și Locul unde aștepți. Traduce din limba germană Însemnările lui Malte Laurids Brigge de Rilke și un volum de versuri al poetei germane Hilde Domin. În 1984 emigreză împreună cu fiul său în Germania, lucrând în cadrul Universității din Freiburg. Publică in 1991 volumul Raiul inocenților la Editura Cartea Românească, iar în anul 2000 lucrarea Lumina faptei din lumina cuvantului, la Editura Humanitas. În 2006 apare, în limba germană, romanul istoric Zahringerblutt, având ca temă înființarea orașului Freiburg la 1120, lucrare care se bucură de mare interes în Germania. În 2009 publică volumul Memoriile unui fugar, iar în 2012 romanul Moștenitoarea, ambele la Editura Humanitas. În paralel, are o activitate intensă de conferențiar în Germania, Franta, Belgia ș.a.