Lucian Pintilie

Lucian Pintilie s-a nascut in 1933 la Tarutino, in Basarabia. Dupa absolvirea Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucuresti, printer care: Copiii soarelui (1961), Prostii sub clar de luna (1962), Cezar si Cleopatra (1963), Biedermann si incendiatorii (1964), Inima mea e pe inaltimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu visini (1967), Revizorul (1972, spectacol interzis de cenzura dupa a treia reprezentatie), precum si doua filme de lung metraj: Duminica la ora 6 si Reconstituirea. Interdictia de a mai lucra in Romania il determina sa se expatrieze in 1973. A continuat in strainatate seria spectacolelor de teatru montate pe cateva din importantele scene ale lumii: Theatre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Theatre de la Ville din Paris: Pescarusul (1975), Biedermann si incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea si Viitorul e in oua (1977), Cei din urma (1978), Trei surori (1979), Rata salbatica (1981), Azilul de noapte (1983), Arden din Kent (1984), Asta seara se improvizeaza (1987), Trebuie sa trecem prin nori (1988), Dansul mortii (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: Pescarusul (1983), Tartuffe (1984), Rata salbatica (1988); Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rata salbatica (1986), Livada cu visini (1988). In paralel, a montat si spectacole de opera: Festivalul de la Avignon: Orestia (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: Flautul fermecat (1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio de la Torino); Welsh National Opera din Cardiff: Rigoletto (1985), Carmen (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver). In 1973 a realizat la Televiziunea iugoslava filmul Salonul nr. 6 dupa nuvela omonima a lui Cehov. In 1979 a filmat in Romania De ce trag clopotele, Mitica? dupa un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului, film interzis vreme de zece ani. Dupa 1990 se repatriaza si face o serie de filme in Romania: Balanta (1992), O vara de neuitat (1994), Prea tarziu (1996), Terminus Paradis (1998), Dupa-amiaza unui tortionar (2000), Niki Ardelean, colonel in rezerva (Niki et Flo) (2003). In 1990 a fost numit Director al Studioului de Creatie Cinematografica al Ministerului Culturii, pozitie din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori romani. In 1992 a publicat la Editura Albatros volumul Patru scenarii.