Luli August Sturdza

LULI AUGUST STURDZA, pictoriţă, graficiană, artistă decoratoare, s-a născut la 24 ianuarie 1922 în Bucureşti, ca fiică a Elenei şi a lui Henri August. A învăţat la Liceul „Regina Maria" din Bucureşti. A absolvit Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu" din Bucureşti, promoţia 1948, avându-i ca profesori pe Eustaţiu Stoenescu la pictură şi pe Simion Iuca la gravură. În paralel cu artele plastice, a urmat cursurile Facultăţii de Drept. Între 1949 şi 1958 a trăit în clandestinitate. În aprilie 1949 a fugit de acasă când Securitatea venea s-o aresteze. Până la sfârşitul lui 1950 s-a ascuns la diverşi prieteni - printre care familia Dinescu şi Alexandru Paleologu, la care se ascundea şi arhitectul Virgil Antonescu -, schimbându-şi mereu adresa şi ieşind din casă numai noaptea. La 30 decembrie 1950, cu un buletin de identitate fals, s-a căsătorit la Primăria din Piaţa Amzei cu inginerul Petre Sturdza, numele ei devenind Ioana Sturdza. S-a mutat la Brăila, unde lucra soţul ei, iar peste patru-cinci ani la Lupeni şi apoi la Petroşani. În 1958, înainte de Crăciun, a fost arestată în urma unui denunţ, dar peste o lună a fost eliberată, căci informaţiile pe care le-ar fi putut da Securităţii deveniseră inutile (persoanele ajutate de ea cu zece ani înainte fuseseră între timp arestate şi majoritatea ieşiseră deja din închisoare). Între 1960 şi 1979 a participat cu regularitate la expoziţii de artă decora tivă din ţară şi din străinătate, unde a expus ceramică, textile, broderie, pictură pe lemn şi pe sticlă, colaje, postere. În 1961 a obţinut un premiu pentru ceramică la Praga. Între 1970 şi 1978 a avut mai multe expoziţii personale: 1970 - Bucureşti, Londra; 1971 - Paris, München; 1972, 1974, 1976, 1978 - Bucureşti. Începând din 1963, a realizat costume şi decoruri de film şi de teatru. În 1964 a colaborat la scurt-metrajul Politică cu delicatese după I.L. Caragiale şi a obţinut premiul de plastică de film la Oberhausen, Austria, împreună cu Marcel Bogos şi Constantin Piliuţă. În 1967 a realizat costumele pentru Tom Sawyer după Mark Twain, scurt-metraj produs de Studiourile Buftea în colaborare cu Franco-London Film. În 1976 a realizat costumele pentru Aurul dispărut al incaşilor după Jack London, serial TV produs de Telemünchen. În 1978 a realizat costumele pentru Unchiul Vanea de A.P. Cehov, piesă jucată la Teatrul Mic din Bucureşti, şi a obţinut un premiu la Novisad, Iugoslavia. Între 1967 şi 1975 a fost director artistic la întreprinderea „Decorativa" din Bucureşti. La sfârşitul lui 1978 a plecat definitiv din ţară. Vreme de un an a lucrat în Europa; în 1979 a avut expoziţii personale la Londra şi la Geneva. În 1980 s-a stabilit în SUA, la Los Angeles, unde şi-a continuat activitatea de artist plastic. În 1984 şi 1988 a avut expoziţii personale la Hollywood. În 1984, 1985 şi 1986 a obţinut Premiul I la concursul anual de pălării „Marylin Clark's Easter Parade". În 1988 a realizat costumele pentru centenarul Eugene O'Neill, sărbătorit la teatrul „Gene Dynarski" din Hollywood. În 1989 a realizat costumele pentru piesa Scaunele de Eugen Ionescu, jucată la Friends&Artists Theatre din Hollywood. S-a stins din viaţă la 29 iulie 2000 la Los Angeles.