Închide Close

Editura Humanitas

Luli August Sturdza, Aşa s-au întâmplat, aşa le-am însemnat

„Mulţumesc fiecărui om al cărui drum s-a întâlnit vreodată cu al meu: de la fiecare am învăţat. Am învăţat de la grădinile pe care le-am îngrijit, de la animalele care au trăit în preajma mea. Am învăţat de la copacii sub care m-am odihnit. Câţiva, fiindcă de puţine ori mi-a fost dat să mă odihnesc. [...] Dacă veţi vrea să faceţi o pomană pentru mine, stropiţi o plantă însetată, hrăniţi un câine flămând şi învăţaţi copiii să se uite la stele. Bogdaproste. Bucuraţi-vă de fiecare clipă.“ (Luli August STURDZA)

„O chema, când am cunoscut-o în adolescenţă, Luli August. Îşi semna picturile Luli August Sturdza. Semnătura ei o regăseai de fapt în felul ei de a picta, îmbinând desenul şi culoarea cu obiectele şi umorul. [...] Îmi aduc aminte că în timp ce noi, mai toţi tinerii în vacanţă la Mangalia, stăteam prin pensiuni şi chiar şi la unicul hotel din staţiune, ea îşi instalase cortul în curte la Menarù (turcoaica noastră, prietena tuturor artiştilor [...]). Luli vindea, pentru a se întreţine, cordoane în lemn pictat la capul digului de la Mangalia şi părea (să fi fost un semn, în exil a stat la un moment dat chiar la Hollywood?) o imagine de film: tânără, suplă, sportivă, cu râsul ei cel autentic al lipsei de prejudecăţi. [...] Am aflat că Luli trecuse apoi în rezistenţa împotriva comuniştilor, făcând parte dintr-un grup, Zurăscu, şi că o vreme o ascunseseră la ei acasă. Nu se lăudase niciodată, în exil, cu activitatea aceasta riscantă. Făcea parte din cei pentru care excepţionalul constituie o datorie.“ (Monica LOVINESCU)

Despre Luli August Sturdza

LULI AUGUST STURDZA, pictoriţă, graficiană, artistă decoratoare, s-a născut la 24 ianuarie 1922 în Bucureşti, ca fiică a Elenei şi a lui Henri August. A învăţat la Liceul „Regina Maria" din Bucureşti. A absolvit Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu" din Bucureşti, promoţia 1948, avându-i ca profesori pe Eustaţiu Stoenescu la pictură şi pe Simion Iuca la gravură. În paralel cu artele plastice, a urmat cursurile Facultăţii de Drept. Între 1949 şi 1958 a trăit în clandestinitate. În aprilie 1949 a fugit de acasă când Securitatea venea s-o aresteze. Până la sfârşitul lui 1950 s-a ascuns la diverşi prieteni - printre care familia Dinescu şi Alexandru Paleologu, la care se ascundea şi arhitectul Virgil Antonescu -, schimbându-şi mereu adresa şi ieşind din casă numai noaptea. La 30 decembrie 1950, cu un buletin de identitate fals, s-a căsătorit la Primăria din Piaţa Amzei cu inginerul Petre Sturdza, numele ei devenind Ioana Sturdza. S-a mutat la Brăila, unde lucra soţul ei, iar peste patru-cinci ani la Lupeni şi apoi la Petroşani. În 1958, înainte de Crăciun, a fost arestată în urma unui denunţ, dar peste o lună a fost eliberată, căci informaţiile pe care le-ar fi putut da Securităţii deveniseră inutile (persoanele ajutate de ea cu zece ani înainte fuseseră între timp arestate şi majoritatea ieşiseră deja din închisoare). Între 1960 şi 1979 a participat cu regularitate la expoziţii de artă decora tivă din ţară şi din străinătate, unde a expus ceramică, textile, broderie, pictură pe lemn şi pe sticlă, colaje, postere. În 1961 a obţinut un premiu pentru ceramică la Praga. Între 1970 şi 1978 a avut mai multe expoziţii personale: 1970 - Bucureşti, Londra; 1971 - Paris, München; 1972, 1974, 1976, 1978 - Bucureşti. Începând din 1963, a realizat costume şi decoruri de film şi de teatru. În 1964 a colaborat la scurt-metrajul Politică cu delicatese după I.L. Caragiale şi a obţinut premiul de plastică de film la Oberhausen, Austria, împreună cu Marcel Bogos şi Constantin Piliuţă. În 1967 a realizat costumele pentru Tom Sawyer după Mark Twain, scurt-metraj produs de Studiourile Buftea în colaborare cu Franco-London Film. În 1976 a realizat costumele pentru Aurul dispărut al incaşilor după Jack London, serial TV produs de Telemünchen. În 1978 a realizat costumele pentru Unchiul Vanea de A.P. Cehov, piesă jucată la Teatrul Mic din Bucureşti, şi a obţinut un premiu la Novisad, Iugoslavia. Între 1967 şi 1975 a fost director artistic la întreprinderea „Decorativa" din Bucureşti. La sfârşitul lui 1978 a plecat definitiv din ţară. Vreme de un an a lucrat în Europa; în 1979 a avut expoziţii personale la Londra şi la Geneva. În 1980 s-a stabilit în SUA, la Los Angeles, unde şi-a continuat activitatea de artist plastic. În 1984 şi 1988 a avut expoziţii personale la Hollywood. În 1984, 1985 şi 1986 a obţinut Premiul I la concursul anual de pălării „Marylin Clark's Easter Parade". În 1988 a realizat costumele pentru centenarul Eugene O'Neill, sărbătorit la teatrul „Gene Dynarski" din Hollywood. În 1989 a realizat costumele pentru piesa Scaunele de Eugen Ionescu, jucată la Friends&Artists Theatre din Hollywood. S-a stins din viaţă la 29 iulie 2000 la Los Angeles.

Alte Detalii
  • Categorie: carte
  • Titlu: Aşa s-au întâmplat, aşa le-am însemnat
  • An apariție: 2012
  • Ediție: I, ilustrată
  • Pagini: 252
  • Format: 13x20 cm
  • ISBN: 978-973-50-3489-4
  • Colecție: Memorii/Jurnale/Biografii
  • Domeniu: memorialistică & diaristică
  • Autor: Luli August Sturdza
  • Ilustraţii: Luli August Sturdza
  • Prefaţă: Adrian-Silvan Ionescu

Noi apariții

Author Spotlight

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact