Mihai Rădulescu

S-a nascut la Torino in 1919, a murit in 1959 in spitalul arestului de la Malmaison. Prieten apropiat al lui Mircea Vulcanescu, Constantin Noica, Alexandru Dragomir, Nicu Steinhardt si Dinu Pillat. A studiat dreptul si muzica. Printre putinele texte publicate in timpul vietii se numara splendidul eseu despre muzica lui Mozart Jocul cu moartea, scris in urma unei revelatii traite pe front in cel de-al doilea razboi mondial. Dupa razboi face parte din ultima generatie de diplomati veritabili de la Ministerul Afacerilor Externe, de unde este concediat de puterea comunista in 1947. Se retrage la Cluj, unde se angajeaza ca violonist la orchestra Operei. Dupa cativa ani reuseste sa se intoarca in Bucuresti, lucrand la Institutul de Istoria Artei al Academiei. Poarta o bogata corespondenta cu Constantin Noica si chiar il viziteaza pe acesta din urma la Cimpulung-Muscel, in ciuda riscurilor la care stia ca se expune. In 1959 este arestat alaturi de intelectualii ce faceau parte din cercul lui Constantin Noica. Este condamnt la 5 ani de inchisoare, dar moare in acelasi an in imprejurari neelucidate pana astazi.