Milorad Paviċ

Prozator, poet, traducator si reputat istoric literar, MILORAD PAVIĊ s-a nascut in 1929 la Belgrad, intr-o familie de scriitori si eruditi sarbi. Absolva in 1954 Facultatea de Filozofie a Universitatii din Belgrad si isi da doctoratul in literatura comparata la Zagreb. Isi incepe in 1963 cariera academica la Sorbonna, apoi conferentiaza la Viena, Freiburg, Moscova si Padova. Preda literatura la universitatile din Novi Sad si Belgrad, pentru a se dedica apoi in exclusivitate scrisului. Debuteaza in 1967, cu un volum de poezii, Palimpsesti (Palimpseste), urmat de o serie de culegeri de nuvele, printre care Konji svetoga Marka (Caii Sfantului Marcu, 1976). Consacrarea literara internationala ii este adusa de Dictionarul khazar. Roman-lexicon in 100 000 de cuvinte (Hazarski recnik. Roman-leksikon u 100.000 reci, 1984). Publica apoi povestiri, cum ar fi Izvrnuta rukavika (Manusa intoarsa, 1989), dar mai ales romane: Peisaj pictat in ceai (Predeo slikan cajem, 1988), Partea launtrica a vantului. Roman despre Hero si Leandru (Unutrasnja strana vetra ili roman o Heri i Leandru, 1991), Ultima iubire la Tarigrad. Indreptar de ghicit (Poslednja ljubav u Carigradu. Prirucnik za gatanje, 1994), Mantia de stele. Ghid astrologic de ghicit (Zvezdani plast. Astroloski vodic za neupcene, 2000), si Teatru pe hartie (Pozori¹te od hartije, 2007). A publicat studii monografice despre barocul sarb si simbolism. Scrierile sale sunt traduse in peste 80 de limbi. Din 1991 este membru al Academiei Sarbe de Stiinte si Arte.