MIREILLE ABRAMOVICI s-a născut în anul 1944 la Nisa, în zona liberă, unde se refugiaseră părinţii ei. Mama, Sylvia Wisner, s-a născut la Bucureşti într-o familie înstărită de evrei (tatăl ei, bunicul lui Mireille, donase comunităţii israelite din Bucureşti cimitirul Filantropia), dar a emigrat la Paris pentru a scăpa de antisemitismul tot mai violent din România anilor ’30 şi pentru a studia medicina la Sorbona. Tatăl, Isaac Abramovici, un talentat violonist, s-a născut la Piteşti şi a emigrat la rându-i în Franţa, luptând apoi în Legiunea Străină în cel de-al Doilea Război Mondial. Cu zece zile înainte de naşterea lui Mireille a fost arestat şi deportat. Mireille nu avea să-şi cunoască niciodată tatăl. Are o soră mai mare, Claude, şi o soră geamănă, Anne-Marie Madeleine. De la vârsta de cinci ani a locuit la Paris. A făcut o carieră în cinematografie, în montajul de film, precum şi ca realizatoare de documentare şi ca profesor. În această carte, ca şi în filmul documentar Dor de tine (2001), a încercat să-şi recupereze originile româneşti şi să reconstituie povestea de dragoste dintre părinţii săi, spulberată de război. S-a stins din viaţă în anul 2016.