Onica Busuioceanu

ONICA IOANA BUSUIOCEANU s-a născut la 10 noiembrie 1933. Tatăl ei a fost Alexandru Busuioceanu (1896-1961), cunoscutul istoric al artei, poet şi universitar, stabilit din 1945 la Madrid. După destrămarea căsniciei părinţilor, Onica se mută împreună cu mama ei, Lia Busuioceanu, la Braşov. Din 1953 locuieşte în Bucureşti; devine studentă a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, Secţia de limba şi literatura italiană, pe care o absolvă în 1958. Între 1960 şi 1965 lucrează la Biblioteca Academiei, iar între 1965 şi 1970, la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, ca documentarist şi bibliograf. În perioada 1970-1984 lucrează ca freelancer („în colaborare“, se spunea pe atunci): traduce din italiană şi spaniolă texte vechi (secolele XIV-XVII) de literatură şi istoria artei, care apar la edituri de prestigiu ale epocii (Univers, Minerva, Meridiane), semnând cu numele Oana Busuioceanu şi aparatul critic al ediţiilor. Printre autorii traduşi se numără Dante, Fogazzaro, Guicciardini, Sachetti, Bellori, Aretino, Dolce, Pino, Zuccaro, Lomazzo, Ibánez, Garcilaso de la Vega, Guiraldes, Martorell, Palomino. În 1984, după moartea mamei sale (1980) şi în urma înăspririi regimului editurilor sub Ceauşescu, obţine un paşaport turistic pentru Italia, unde cere azil politic; stă o vreme într-un lagăr de refugiaţi, la Latina, iar în mai 1985 pleacă în SUA, la Los Angeles. Aici, după ce lucrează o vreme ca funcţionară la Catholic Welfare Bureau, se angajează, în 1987, la Getty Center for the History of Art and the Humanities, una dintre instituţiile celebrului trust J. Paul Getty, unde reuşeşte treptat să se impună profesional, devenind în cele din urmă Senior Special Collections Cataloger. Pe de altă parte, are un salariu modest şi numai ajutorul financiar permanent al lui Walter Biemel, cu care corespondează neîntrerupt, îi asigură condiţii de viaţă mulţumitoare. Moare la Los Angeles în 2007.