Paul Bowles

Pe la sfarsitul anilor '80, PAUL BOWLES – pe atunci, un scriitor aproape necunoscut in Europa – aparea la emisiunea Apostrophes a lui Bernard Pivot, unde prezenta sa eleganta si malitioasa avea sa produca o voga intretinuta de revistele literare si nu numai: francezii erau fericiti ca au recuperat un „caz“. Celebritatea brusc dobandita a contat atat material, cat si ca sa ridice statutul sau incert, de american emigrat in Maroc (comunist? traficant?), la cel de idol in exil al generatiei beat. Bowles s-a nascut pe 30 decembrie 1910 la New York, in familia – excentrica – a unui dentist, pe care o va evoca plin de umor in volumul sau de amintiri Without Stopping (1972). In adolescenta, ezita intre muzica si literatura, in sensul ca se apuca de amandoua si studiaza chiar cu celebrul Aaron Copland, care ramane si astazi un nume cu ecou printre compozitorii secolului ce tocmai s-a incheiat. La numai 17 ani, ii apare un poem in faimoasa revista de avangarda transition, condusa de Eugene Jolas. Dupa ce urmeaza cursurile Universitatii Virginia – „pentru ca Poe trecuse pe acolo“ – Bowles incepe viata de nomad monden care avea sa-i scoata in cale personalitati atat de diferite, precum Gertrude Stein, Orson Welles, Salvador Dali, Jean Cocteau, Marcel Duchamp, Tristan Tzara, Jean-Paul Sartre, Man Ray, Yehudi Menuhin, Tennessee Williams, Allen Ginsberg, William Burroughs. Cu cativa dintre acestia Bowles colaboreaza scriind scenarii de film, piese de teatru, partituri de balet sau traducand (Borges, de Chirico etc.). In 1939 descopera Tangerul, unde se va retrage definitiv sase ani mai tarziu, casa lui devenind loc de pelerinaj pentru scriitorii beat si nu numai. Paul Bowles este zgarcit cu cititorii sai: a scris numai patru romane (The Sheltering Sky – 1949, Let It All Come Down – 1952, Up Above the World –1955 si The Spider's House –1992), cam tot atatea volume de povestiri si autobiografia deja citata. Opera sa este insa inclasabila si, in ciuda asocierilor care s-ar putea face, scriitorul ramane un „extrateritorial“, un „caz“ in literatura, ca si in viata. Paul Bowles moare la 18 noiembrie 1999, intr-un spital din Tangerul unde a gasit si muza, si adapost.