Roger Caillois

In 1972, sub cupola Academiei franceze, proaspatul academician Roger Caillois (1913-1978) era intampinat de catre Rene Huyghe cu vorbele: „Sunteti, domnule, unul dintre cele mai curioase spirite ale vremii noastre, unul dintre cele mai autonome.“ Scriitor, sociolog si antropolog, Caillois si-a dedicat intreaga curiozitate si independenta de gandire decriptarii universului. Se formeaza in atmosfera cursurilor lui Georges Dumezil, Alexandre Kojeve si Marcel Mauss de la Ecole pratique de hautes etudes, apoi, timp de cativa ani, este foarte aproape de grupul suprarealist, de care se desparte insa in 1935. In 1938 intemeiaza cu Georges Batailles Colegiul de Sociologie. Un an mai tarziu pleaca in Argentina, unde-l intalneste, pe aceleasi pozitii politice ca el, adica de activa sustinere a Rezistentei, pe alt scriitor exilat, Georges Bernanos. Intors dupa razboi in Franta, initiaza la Gallimard colectia de literatura sud-americana „Croix du Sud“ si fondeaza revista Diogene (1952), de care se va ocupa pana la sfarsitul vietii. Cartile sale exploreaza, pe rand, sacrul, poezia, fantasticul, pietrele (a dedicat mai multe carti gemologiei), iar in ele s-a simtit mereu refuzul de a gandi in locuri comune. Pilat din Pont, roman din 1960, are aceeasi calitate: repovesteste istoria stiuta de toata lumea dupa ce a cantarit-o insa cu cea mai mare atentie de unul singur.

Opera (selectiv): Le Mythe et l'homme (1938), L'Homme et le Sacre (1939), Les impostures de la poesie (1944), Le Rocher de Sisyphe (1946), Babel (1948), Description du marxisme (1950), L'incertitude qui vient des reves (1956), Les Jeux et les Hommes (1958), Ponce Pilat (1960), Au coeur du fantastique (1965), L'Ecriture des pierres (1970), Un mannequin sur le trottoir (1974), Le Champ des signes (1978), Histoire universelle de l'infamie (1994).