Scholastique Mukasonga

SCHOLASTIQUE MUKASONGA este o scriitoare franco-ruandeză născută în 1956 în sud-vestul Rwandei, pe malul râului Rukarara. În 1959 au loc primele masacre împotriva etniei tutsi. În 1960, familia ei este deportată, împreună cu mulți alți tutsi, la Nyamata, în districtul Bugesera (în sud-estul Rwandei). Reușește să supraviețuiască, în ciuda nenumăratelor persecuții. Intră la liceu la Kigali – deși procentul elevilor tutsi admiși la liceu este de doar 10% –, apoi la școala de asistente sociale la Butare. În 1973, elevii tutsi sunt alungați din școli, iar funcționarii din posturile lor. Scholastique Mukasonga pleacă în exil, în Burundi, pentru a scăpa de la moarte. Își termină studiile de asistentă socială în Burundi și lucrează ulterior pentru UNICEF. Ajunge în Franța în 1992 și susține din nou concursul de asistentă socială, diploma obținută în Burundi nefiind recunoscută de către administrația franceză. În 1994, 37 de membri ai familiei sale (inclusiv părinții) sunt uciși în timpul genocidului împotriva etniei tutsi. Abia peste zece ani, în 2004, are curajul să se întoarcă în Rwanda. În urma acestei călătorii, scrie prima ei carte, o autobiografie, Inyenzi ou les Cafards (2006; nominalizată la Los Angeles Times Book Prize, în 2016). Pentru romanul Notre-Dame du Nil (2012; Humanitas Fiction, 2024) obține, în 2012, Premiul Renaudot și Premiul Ahmadou-Kourouma. Romanul a fost ecranizat în 2019 de către realizatorul Atiq Rahimi. Scholastique Mukasonga e autoarea a zece cărți (romane și nuvele, apărute la Gallimard), printre care se numără: Ce que murmurent les collines. Nouvelles rwandaises (2014), Coeur Tambour (2016), Un si beau diplôme (2018), Kibogo est monté au ciel (2020), Sister Deborah (2022), Julienne (2024). În 2021, Scholastique Mukasonga se alătură juriului Premiului Femina. În același an, primește Premiul „Simone de Beauvoir“ pentru libertatea femeilor.