Zelda Fitzgerald

ZELDA SAYRE FITZGERALD s-a născut în 1900 în Montgomery, Alabama, într-o familie care număra în rândurile sale congresmeni şi judecători. A participat intens la viaţa socială, a dansat în spectacole de balet şi la balurile din lumea bună, unde l-a şi cunoscut pe tânărul F. Scott Fitzgerald, pe atunci locotenent şi scriitor în devenire. Imediat după succesul primului lui roman, Dincoace de Paradis (This Side of Paradise), cei doi se căsătoresc, în 1920, la New York şi încep să trăiască din plin libertăţile, dar şi excesele „anilor nebuni". În 1921 se naşte fiica lor, Frances Scott „Scottie" Fitzgerald. Din 1924, cuplul petrece lungi intervale în Europa – pe Riviera franceză, apoi la Paris, unde li se alătură numeroşilor expatriaţi americani din „generaţia pierdută", printre care şi Hemingway. În 1927, Zelda se reîntoarce la pasiunea ei pentru balet, dar în final declină invitaţia de a face parte din corpul de balet al Operei din Napoli. În 1932, boala psihică ale cărei semne începuseră să se manifeste de mult determină internarea ei în clinici din Elveţia, cu diagnosticul de schizofrenie. Urmează un lung şir de internări intermitente în centre din America. În 1932, fiind internată în spitalul Johns Hopkins din Baltimore, scrie la un roman pe care îl termină în şase săptămâni –
Acordă-mi acest vals (Save Me the Waltz). Îl va rescrie parţial, la insistenţele lui Scott, care lucra la Blândeţea nopţii. Cartea Zeldei nu s-a bucurat de succes ca, de altfel, nici lucrările ei de pictură, expuse în 1934. În anii '40, Zelda lucrează la cel de-al doilea roman al ei, Caesar's Things, care va rămâne neterminat. În 1948, îşi găseşte sfârşitul într-un incendiu declanşat la spitalul unde era internată. Cunoscută în epocă mai ales pentru apariţiile sale extravagante şi pentru personajele pe care i le-a inspirat celebrului ei soţ, Zelda Fitzgerald este văzută în prezent ca simbol al unei perioade de emancipare a femeii şi, tot mai mult, ca scriitor şi artist de drept.