EUGENIO BARBA s-a născut în 1936 la Brindisi. În 1954 a emigrat în Norvegia, unde a lucrat ca muncitor şi marinar. Între 1961 şi 1964 a făcut studii de teatru în Polonia cu Jerzy Grotowski, publicând un an mai târziu, în Italia, Alla ricerca del teatro perduto, prima lucrare dedicată regizorului şi reformatorului polonez al teatrului. În 1963, după şase luni petrecute în India, a publicat un eseu despre Kathakali, formă de teatru necunoscută pe atunci în Occident. În 1964 a întemeiat la Oslo Odin Teatret, pe care doi ani mai târziu l-a transferat la Holstebro, în Danemarca, sub numele de Nordisk Teaterlaboratorium. Aici a pus în scenă peste 70 de spectacole reprezentate în Europa, Asia, America de Nord şi de Sud. În 1979 a întemeiat ISTA (International School of Theatre Anthropology), şcoală itinerantă alcătuită din actori, dansatori, muzicieni şi cercetători interesaţi de fundamentele prezenţei scenice. Nenumăratele sale articole şi comunicări dedicate antropologiei teatrale au fost publicate în cele mai importante reviste de teatru specializate, precum şi în volumele: Aldilà delle isole galleggianti, Ubulibri, Milano, 1985; La canoa di carta. Trattato di antropologia teatrale, Il Mulino, Bologna, 1993 (trad. rom. O canoe de hârtie, Unitext, Bucureşti, 2003); Teatro. Solitudine, mestiere, rivolta, Ubulibri, Milano, 1994 (trad. rom. Teatru. Singurătate, meşteşug, revoltă, Nemira, Bucureşti, 2010). A primit numeroase premii internaţionale, printre care Premiul Pirandello şi Premiul Sonning al Universităţii din Copenhaga. Este doctor honoris causa al universităţilor din Aarhus, Bologna, Varşovia, Havana, Plymouth şi Hong Kong.