Alexandru Teodorescu, Celula de minori

Un dureros recurs la memorie, scris fără urmă de patetism, căutând să reconstituie cotidianul închisorilor comuniste şi al lagărelor de muncă forțată prin care au trecut câțiva tineri care, la sfârşitul anilor '50, au îndrăznit să se revolte, cu idealismul specific vârstei de 17 ani, împotriva unui sistem corupt. Uranus, Jilava, Luciu-Giurgeni, Grădina sunt tot atâtea bolgii ale unui univers concentraționar dintr-o epocă peste care nu ar trebui să se aştearnă niciodată uitarea.

„Cu toate că nu regret cei cinci ani de umilințe şi de sclavie, nu voi socoti niciodată închisoarea un loc care permite spiritului uman să atingă culmi nebănuite; dar întâlnirile cu oameni de excepţie, suferinţa cea de toate zilele, situaţiile-limită prin care am trecut şi nerenunţarea la lumea noastră, la idealuri, au transformat acele locuri de coşmar în Universitatea vieţii şi au făcut din noi studenţi pe viaţă. Acolo am învăţat ce înseamnă adevărata prietenie, sacrificiul, solidaritatea.“ (Alexandru TEODORESCU)

„Aceasta a fost tinereţea colegilor noştri de liceu… Ei au dispãrut la un moment dat, pe neaşteptate, în ultimul an, din mijlocul vieţii noastre şcolare. Nu aveam sã-i revãd decât mult mai târziu. Aş putea sã evoc, pentru caracterul ei oarecum simbolic, reîntâlnirea de peste câţiva ani, când, tânãr asistent universitar fiind, la un seminar de literaturã, l-am descoperit cu uimire printre studenţi pe colegul meu de liceu Alexandru Teodorescu. Amenda pentru idealismul lor din tinereţe, pentru credinţa cã pot schimba acea lume într-una mai dreaptã a fost nemiloasã. Sistemul a reacţionat cu brutalitate şi i-a lovit fãrã milã; e lucru de mirare cã au reuşit sã scape întregi, trupeşte şi sufleteşte. Dacã asta poate fi o consolare, şi o satisfacţie, putem zice azi cã mersul istoriei le-a dat dreptate. Socialismul s-a prãbuşit ca sistem, ruinat de propria lui stupizenie şi falsitate. Ei au fost printre pionierii acestei schimbãri dramatice, care a marcat profund sfârşitul mileniului al doilea în toatã lumea. Cât a învãţat România din suferinţa acestei lecţii de viaţã şi de istorie rãmâne de vãzut. Dar ei au anunţat schimbarea şi au fost gata sã plãteascã un preţ mare pentru ea. Şi asta nu e puţin lucru.“ (Al. TUDORICĂ)