ADRIAN PETRESCU (n. 4 iunie 1976, Cluj-Napoca) ilustrează tipul de scriitor autentic, ancorat, dincolo de mode şi clipe efemere, într-un Olimp luminat de seninătate şi echilibru. În timpul săptămânii, când nu se ocupă cu scrisul, practică meseria de depanator-montator de echipamente uzate, adică e doctor de cărţi. Firma unde le repune în circuit poartă denumirea de Anticariat. În fişa postului scrie simplu: administrator, calificare obţinută la Facultatea de profil a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din urbea natală. Pentru a-şi menţine silueta, aleargă după o minge, pe o parcelă limitată, împreună cu alţi cunoscători ai acestui sport intitulat minifotbal. Aceleaşi abilităţi tehnice le dovedeşte şi în calitate de percuţionist, având o slăbiciune pentru toba mică, toba mare, falţul din os, mistrie şi dalta cu zimţi. A debutat cu proza scurtă „Pătratul de sârmă", în revista Vatra (1997), dar a colaborat şi la Tribuna. Momentul afirmării sub semnul scrisului îl constituie însă obţinerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspiraţiile imposibile (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2007).