Dora Petrila, Dincolo de limita

Ne simtim stanjeniti atunci cand ne aflam in fata chirurgilor, in incinta aseptica a saloanelor de spital sau in ambianta grava ce invaluie salile de operatie. Si stanjeneala aceasta a noastra, amestecata adeseori cu un respect superstitios si aproape temator, nu poate fi trezita decat de gandul ca acesti oameni au fost selectati si pregatiti pentru a face, in locul nostru, ceea ce noi nu am putea face niciodata: sa practicam chirurgia. In fond, un chirurg mare asta este: un om care, fiind „in plaga“, trebuie sa faca repede si eficient ceea ce nimeni altcineva nu poate face in locul lui. Chirurgul Irinel Popescu este cazul exemplar al unui om care a facut in Romania un lucru nemaifacut pana la el de nimeni si pe care multi il credeau cu neputinta de facut vreodata: primul transplant hepatic uman si intemeierea unei veritabile scoli romanesti de transplant hepatic. Cartea aceasta, conceputa ca o suita de dialoguri cu medicul anestezist Dora Petrila, este, pe de o parte, povestea vietii si a carierei medicale a profesorului Irinel Popescu, iar, pe de alta parte, este dovada limpede ca, prin nume ca Dan Setlacec sau Irinel Popescu, pleiada de mari chirurgi romani, de la Ernest Juvara pana la Toma Ionescu si Nicolae Hortolomei, nu s-a incheiat.