Nimic din universul nostru – de la particulele elementare la corpurile cereşti – nu are un comportament complet predictibil. Un robinet care picură, dinamica ecosistemelor, epidemiile de pojar, capriciile meteorologice, evoluţia bursei – toate acestea prezintă stranii tipare de comportament, care au ajuns să fie explicate odată cu apariţia teoriei haosului.Cunoscut cititorilor din România prin celelalte cărţi publicate la Humanitas – Doar şase numere, De ce frumuseţea este adevărul şi Îmblânzirea infinitului –, matematicianul englez Ian Stewart dezvăluie în Dă oare Dumnezeu cu zarul? una dintre cele mai incitante aventuri ştiinţifice din ultimele decenii.
„Eu am petrecut mult timp în lumea reală a cercetării matematice. Aş putea spune: „Haideţi, terminaţi cu jocurile astea copilăreşti cu acţiuni la bursă, nu-s decât născociri fără sens. Ce-aţi zice să demonstrăm nişte teoreme reale?“ Dar eu am început să devin ceva mai înţelept. Puţin respect şi pentru ceilalţi, ce ziceţi? Mulţi cred că cercetarea ştiinţifică e o activitate artificială, şi încă mai mulţi par să creadă că matematica abstractă e doar un joc intelectual. «Ieşiţi din turnurile voastre de fildeş şi trăiţi în lumea reală!» strigă ei. De obicei prin reţelele de televiziune, care n-ar fi existat fără oameni de ştiinţă, ingineri şi matematicieni. Hmmm.“