Sidarta Ribeiro, Oracolul nopții

Traducere de Walter Fotescu

De ce visăm? Ce înseamnă toate aceste evadări din lumea posibilă, în care se exprimă dorințele și spaimele noastre cele mai mari, în care ne întâlnim cu ființe fantastice sau cu cei dragi care ne-au părăsit, în care putem să cucerim lumea și să facem minuni?

Citind această carte, înțelegem cât de importante au fost visele pentru civilizațiile antice, care le așezau în centrul cunoașterii de sine și al vieții politice, și ne minunăm de unele dintre cele mai bine documentate exemple de profeții onirice păstrate de culturile amerindiene. De la ipoteza potrivit căreia visele de fapt nu există și până la crearea unor dispozitive de ultimă oră care nu doar că dovedesc contrariul, ci le pot și înregistra pentru a fi vizionate ulterior, explorăm aici progresele neuroștiințelor, biochimiei și psihologiei contemporane în ceea ce privește legăturile dintre somn, vise și învățare.

Folosind informații din istorie, antropologie, psihanaliză și literatură, precum și cele mai recente descoperiri științifice, renumitul neurocercetător Sidarta Ribeiro ne propune un adevărat tratat despre știința și istoria viselor.

„Ce poți face odată ce ai ajuns să stăpânești intrarea în visul lucid? Aproape orice. Să reîntâlnești persoane dragi, să trăiești o mare iubire sau aventuri periculoase, să călătorești la marginile universului imaginat, să practici manevre care sunt riscante în viața reală și să-ți îndeplinești liber dorințele fără vinovăție sau obstacole…

În locul unui program comportamental înnăscut, poate că multe dintre visele care sunt comune diferitelor culturi reflectă doar similitudinea fundamentală a experiențelor umane de pe întreaga planetă. Mama, tatăl, bătrânul înțelept, creația, potopul – sunt narațiuni și personaje omniprezente în istoria noastră. Modul cum trăim ne determină visele, iar jaloanele cele mai importante sunt pretutindeni aceleași: naștere, pubertate, sexualitate, procreație, luptă, boală și moarte.“ — SIDARTA RIBEIRO