IMRE TÓTH (n. Imre Róth, 26 decembrie 1921, Satu Mare – 11 mai 2010, Paris) a fost un filozof şi istoric al matematicii maghiar născut în România. După studii de matematică și filozofie la Universi tatea din Cluj (1945–1948), a fost conferenţiar la Facultatea de Matematică şi Fizică a Universităţii din Bucureşti, specializarea Istoria şi filozofia matematicii (1949–1969). Ca urmare a evenimentelor din Ungaria din 1956, Tóth a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român în 1958, lucru care i-a afectat cariera universitară. În 1969 a hotărât să emigreze în Germania Federală. A fost Gastprofessor la Institut für Geschichte der Naturwissenschaft, Goethe-Universität, Frankfurt am Main (1969–1971); profesor suplinitor la Institut für Philosophie der RuhrUni versität, Bochum (1971–1972); profesor titular la Institut für Philosophie, Universität Regensburg, şef al Catedrei de istoria şi filozofia ştiinţei (din 1972); a ţinut o serie de prelegeri la École Normale Supérieure, Paris (1975, semestrul de vară); Visiting Fellow la Princeton University (1975–1976) şi membru al Institute for Advanced Study, Princeton, N. J. (1980–1981); Visiting Professor la Universitatea Twente din Enschede, Olanda (1982); cursuri semestriale la Istituto Italiano per gli Studi Filosofici, Napoli (începând din 1987). A predat la Universitatea din Regensburg până în 1991, după care s-a retras la Paris. Printre cele mai importante studii și cărți ale sale se numără Das Parallelenproblem im Corpus Aristotelicum (1967), Ahile. Paradoxele eleate în fenomenologia spiritului (Editura Ştiinţifică, 1969, reed. în pregătire la Ed. Humanitas), Die nichteuklidische Geometrie in der „Phänome nologie des Geistes" (1972), Gott und Geometrie. Eine viktorianische Kontroverse (1982), I paradossi di Zenone nel „Parmenide" di Platone (1994), Palimpsest (ed. rom. Humanitas, 1995), Aristotele e i fondamenti assiomatici della geometria (1997), Lo schiavo di Menone, Commentario a Platone, „Menone 82 B-86 C" (1998), Être Juif – après l'Holocauste (1999).