KARL RAIMUND POPPER s-a născut la Viena, la 28 iulie 1902. A publicat prima sa carte în 1934 – Logik der Forschung (apărută şi în traducere românească: Logica cercetării, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981). În tinereţe, Karl Popper a fost membru al Partidului Social-Democrat austriac, care era pe atunci marxist. În 1919–1920 a început să se îndoiască însă profund de marxism. A rămas membru, inactiv, al social-democraţiei; simţea că nu-şi poate teoretiza public vederile antimarxiste; în Austria acelor vremi, orice slăbire a ideologiei social-democraţiei ar fi făcut jocul teribililor ei duşmani. După venirea la putere a fasciştilor, Popper a fost nevoit să emigreze, între 1936 şi 1946, în Noua Zeelandă. Din 1946 s-a stabilit în Anglia, unde a predat, ca şi un alt mare gânditor austriac, F.A. von Hayek, la London School of Economics. Popper a scris The Open Society and Its Enemies (Societatea deschisă şi duşmanii ei) în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Împreună cu o altă carte a sa, The Poverty of Historicism (Mizeria istoricismului), ea face parte din efortul lui Popper de a identifica tradiţia intelectuală care a favorizat totalitarismul politic şi de a o critica radical.