André Scrima

ANDRÉ SCRIMA (1925, Gheorgheni – 2000, Bucureşti). Monah, membru al Grupului de la Antim („Rugul Aprins“), arhimandrit al Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopol, reprezentant personal al Patriarhului ecumenic Athenagoras la Conciliul Vatican II (1963–1965); membru şi inspirator, din 1959, al comunităţii monastice ortodoxe de la Deir-al-Harf, Liban. Studii, la Bucureşti, de filozofie, matematică şi teologie; între 1957 şi 1959 e doctorand la Benares, India, cu o teză despre „The Ultimate, its Methodological and Epistemological Connotation According to Advaita-Vedanta“. Profesor de filozofie şi de ştiinţe religioase la Universitatea Catolică Saint-Joseph, Beirut (1968–1989) şi la Universitatea Maronită Saint-Esprit, Kaslik, Liban. A fost membru al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase şi Filozofie a Ştiinţei de la Bruxelles şi Senior Fellow al Colegiului Noua Europă – Institut de Studii Avansate, Bucureşti.
Volume publicate în România: Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană, cu o prefaţă de Andrei Pleşu, Humanitas, 1996, 2000; Comentariu la Evanghelia după Ioan (partea a doua), Humanitas, 2003; Despre isihasm, Humanitas, 2003; Teme ecumenice, Humanitas, 2004; Duhul Sfânt şi unitatea Bisericii. Jurnal de conciliu, cuvânt înainte de Olivier Clément, prefaţă de H.-R. Patapievici, Anastasia, 2004; O gândire fără ţărmuri. Lucrările colocviului dedicat lui André Scrima, organizat de Colegiul Noua Europă – Institut de Studii Avansate şi de Institutul Ludwig Boltzmann pentru studiul problemelor religioase ale integrării europene (Bucureşti, 24 ianuarie 2004), Humanitas, 2005; Antropologia apofatică, Humanitas, 2005; Biserica liturgică, Humanitas, 2005; Comentariu integral la Evanghelia după Ioan, Humanitas, 2008; Ortodoxia şi încercarea comunismului, Humanitas, 2008; Experienţa spirituală şi limbajele ei, Humanitas, 2008.