Cinghiz Aitmatov

Cinghiz Aitmatov s-a nascut la 12 decembrie 1928 la Seker, in nordul Kirgizstanului (pe atunci Republica Socialista Sovietica Kirghiza). In 1956 este admis la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova, iar intre 1958 si 1966 este corespondentul ziarului Pravda in Republica Kirghiza. In 1958 publica prima sa nuvela ampla, Geamilia, despre care Louis Aragon, cel ce a tradus-o in limba franceza, spunea ca este cea mai frumoasa poveste de iubire din lume, urmata de numeroase alte nuvele si microromane, printre care Ochi de camila (1961), Primul invatator (1963) si Cocorii timpurii (1975). In 1980 publica romanul-parabola O zi mai lunga decat veacul, iar in 1987, Esafodul. Scrierile sale au reprezentat, atat pentru Occident, cat si pentru blocul comunist, dovada ca literatura de limba rusa nu ramanea tributara ideologiei si realismului socialist. Cartile sale au fost traduse in peste douazeci de limbi, bucurandu-se de un enorm succes de public si de critica. Romanul Stigmatul Casandrei (1995) apartine perioadei tarzii a creatiei scriitorului, cand acesta abandoneaza filonul local, abordand un ton universal. Dupa 1985, Cinghiz Aitmatov s-a alaturat politicii de glasnost a lui Mihail Gorbaciov, devenind consilier al acestuia si ambasador al URSS la ONU, apoi al Rusiei la Bruxelles, pe langa Uniunea Europeana si NATO. Intre 1993 si 2008 a ocupat aceleasi functii, cu intermitente, reprezentand Kirgizstanul. A murit in Germania la 10 iunie 2008.