Eugène Ionesco

EUGÈNE IONESCO (1909-1994) s-a născut la Slatina, şi-a petrecut copilăria în Franţa, pentru a reveni în 1924 în România, unde a urmat studiile liceale şi universitare. Debutează cu poezii în revista Bilete de papagal. Volumul de critică literară Nu (1934), premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu, contrariază prin ludicul şi nonşalanţa cu care tratează valorile bine stabilite ale literaturii române. În 1938 pleacă la Paris ca bursier. După război, se impune în teatrul de avangardă francez şi e recunoscut apoi în lumea întreagă drept unul dintre cei mai mari dramaturgi ai secolului XX.

SCRIERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ:
Elegii pentru fiinţe mici (versuri, 1931), Nu (critică literară, 1934), Englezeşte fără profesor (piesă de teatru, 1943), Război cu toată lumea (publicistică, 1992).

SCRIERI ÎN LIMBA FRANCEZĂ:
TEATRU: La Cantatrice chauve, La Leçon, Les Salutations, Jacques ou la Soumission, L'Avenir est dans les oeufs, Les Chaises, Le Maître, Le Salon de l'automobile, Victimes du devoir, La Jeune Fille à marier, Amédée ou Comment s'en débarrasser, Le Nouveau Locataire, Scène à quatre, Le Tableau, L'Impromptu de l'Alma, Tueur sans gages, Rhinocéros, Délire à deux, Le Piéton de l'air, Le roi se meurt, La Soif et la Faim, La Lacune, Exercices de conversation et de diction françaises pour étudiants Américains, Jeux de massacre, Macbett, Ce formidable bordel! , L'Homme aux valises, Voyages chez les morts, La Nièce-Épouse, Le Vicomte, Le Rhume onirique, Les connaissez-vouz? , Maximilien Kolbe.
PROZĂ: La Photo du Colonel (nuvele, 1962), Le Solitaire (roman, 1973).
ESEURI ŞI MEMORIALISTICĂ: Notes et contre-notes (1962), Journal en miettes (1967), Présent passé, passé présent (1968), Antidotes (1977), Un homme en question (1979), Entre la vie et le rêve. Entretiens avec Claude Bonnefoy (1987), Une quête intermittente (1987).
VOLUME DE DESENE: Découvertes (1969), Le Noir et le Blanc (1981).