Ion Nistor

ION NISTOR (1876–1962) a fost una dintre cele mai importante personalităţi bucovinene. Doctor (1909), apoi docent (1912) al Universităţii din Viena, profesor extraordinar la Universitatea din Cernăuţi (1912), membru al Academiei Române (1915), preşedinte al Secţiunii Istorice a Academiei (1930), director al Bibliotecii Academiei (1945–1948), rector al Universităţii din Cernăuţi şi profesor de istorie la Facultatea de Litere şi Filozofie (1920–1940) şi la Facultatea de Istorie din Bucureşti (1940–1941), Ion Nistor s-a remarcat printr-o activitate ştiinţifică prodigioasă, dar şi ca luptător pentru emanciparea naţională şi culturală a Bucovinei. A redactat Actul Unirii, pe care l-a citit în cadrul Congresului General al Unirii Bucovinei (28 noiembrie 1918). În calitate de membru al Partidului Naţional Liberal, după Unirea din 1918 a făcut parte din mai multe guverne, ca ministru delegat cu administraţia Bucovinei (1918–1920; 1922–1926), ministru al lucrărilor publice (1927–1928), ministru al muncii, sănătăţii şi asigurărilor sociale (1934–1937), ministru al cultelor şi artelor (1939–1940). A condus revistele Junimea literară (1904–1939) şi Codrul Cosminului (1924– 1939) şi a coordonat activitatea gazetei Glasul Bucovinei. Activitatea sa științifică însumează peste trei sute de lucrări, studii și articole cu tematică istorică, unele publicate, altele rămase în manuscris. Printre acestea se numără: Bucovina sub raportul politic și administrativ (1915), Românii și rutenii în Bucovina: Studiu istoric și statistic (1915), Istoria Bisericii din Bucovina și rostul ei național-cultural în viața românilor bucovineni (1916), Istoria fondului bisericesc din Bucovina (1921), Istoria Basarabiei (1923), Românii transnistreni (1925), Răsunetul războiului din 1877 în Bucovina şi Basarabia (1927), Unirea Bucovinei: 28 noiembrie 1918. Studiu și documente (1928), Însemnătatea Unirii (1930), Contribuții la relațiunile dintre Moldova și Ucraina (1933), Bucovina sub dominaţiunea românească (1938), Vechimea așezărilor românești dincolo de Nistru (1939), Tudor Vladimirescu și Sfânta Alianță (1940), Temeiurile romano-bizantine ale începuturilor organizației noastre de stat (1943) şi altele. De asemenea, este editorul mai multor volume din colecţia Hurmuzaki, cea mai importantă colecție de documente externe privind istoria românilor. În 1950 este arestat fără a i se intenta vreun proces; este eliberat după cinci ani de detenţie în închisoarea de la Sighet. În perioada comunistă lucrările sale au fost incluse în indexul cenzurii.