Maria Zambrano (n. 1904 la Velez-Malaga, Spania) a fost profesor asociat la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Madrid; in 1939 s-a exilat in Cuba, unde a predat la Universitatea din Havana, apoi in Mexic si Porto Rico. S-a stabilit ulterior in Franta, mai intai la Paris, iar din 1964 in Jura, facand si numeroase vizite la Roma. A revenit la Madrid in 1984, unde s-a stins din viata sapte ani mai tarziu.
Scrieri:
Horizonte del liberalismo (1930), Pensamiento y poezia, en la vida espanola (1939), Filosofia y poesia, (1939), El pensamiento vivo de Seneca (1944), La agonia de Europa (1945), Hacia un saber sobre el alma (1950), Persona y democracia (1959), La Espana de Galdos (1960), Espana: Sueno y Verdad (1965), La tumba de Antigona (1967). Claros del Bosque (Luminisuri) a fost distinsa cu Premiul Cervantes in 1988, iar pentru intreaga opera i-a fost acordat premiul Principe de Asturias.