Luminisuri

María Zambrano, Luminisuri

Maria Zambrano nu si-a vandut sufletul Ideii, ci si-a pastrat esenta unica punand trairea Insolubilului mai presus de meditatia asupra lui – intr-un cuvant a depasit filozofia... Pentru ea, adevarat e doar ce preceda gandul formulat ori ii urmeaza, doar verbul ce se smulge din chingile expresiei sau, cum admirabil spune ea insasi, la palabra liberada del lenguaje. Maria Zambrano face parte dintre fiintele ce te fac sa regreti ca le intalnesti prea arar, dar la care te gandesti neincetat si pe care ai vrea sa le-ntelegi sau macar sa le intuiesti. Un foc launtric ce se ascunde, o pasiune mascata de o resemnare ironica: totul trece, la Maria Zambrano, in altceva, totul presupune un altundeva, absolut totul. Poti discuta cu ea despre orice, insa esti sigur ca mai devreme sau mai tarziu veti aluneca spre intrebarile esentiale, fara a urma obligatoriu meandrele rationamentului. De aici, un stil de conversatie nestricat de viciul obiectivitatii si gratie caruia ea te conduce spre tine insuti, spre cautarile tale nebuloase, spre perplexitatile tale virtuale. Cioran, Exercitii de admiratietraducere de Gabriela Neches

Despre María Zambrano

MARÍA ZAMBRANO, eseistă și gânditoare spaniolă și o figură proeminentă a mișcării Generației ’36, s-a născut în 1904 la Vélez–Málaga într-o familie de dascăli. Între 1924 şi 1930 a urmat cursurile Facultăţii de Filozofie a Universităţii Centrale din Madrid, sub îndrumarea unor profesori eminenți, precum José Ortega y Gasset. Considerată cea mai bună discipolă a lui Ortega, Zambrano va vorbi în eseurile sale de o metodă filozofică proprie, „raţiunea poetică“, inspirată de mai multe curente de gândire, inclusiv de mistica spaniolă şi sufită, dar mai ales de „rațiunea vitală“ orteguiană. A fost profesor asociat la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii Centrale din Madrid, iar în timpul celei de-a Doua Republici spaniole s-a implicat în diverse organizaţii cu scop socio-educativ. În 1939, izbucnirea Războiului Civil a silit-o să plece în exil, pe care l-a petrecut la început peste ocean, în Mexic, Cuba şi Puerto Rico. A revenit în Europa în 1953, stabilindu-se la Roma, apoi în Franţa şi Elveţia, perioadă în care a scris și publicat cele mai importante eseuri ale sale: Omul şi divinitatea, Mormântul Antigonei, Luminişuri. Și-a încheiat exilul după 45 de ani, revenind în Spania în 1984. A murit la Madrid, în 1991. Scrieri: Horizonte del liberalismo (1930), Pensamiento y poesía en la vida española (1939), Filosofía y poesía (1939), El pensamiento vivo de Séneca (1944), La agonía de Europa (1945), Hacia un saber sobre el alma (1950), Persona y democracia (1959), La España de Galdós (1960), España: Sueño y Verdad (1965), La tumba de Antígona (1967). În 1981 María Zambrano a fost distinsă cu Premiul Prințul de Asturias pentru Studii Umaniste și Comunicare, iar în 1988 a devenit prima femeie laureată a celui mai prestigios premiu literar spaniol, Premiul Miguel de Cervantes, acordat pentru întreaga operă.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Luminisuri
An apariție: 2004
Ediție: editia I
Pagini: 164
Format: 13x20 cm
ISBN: 973-50-0707-x
ISBN-10: 973-50-0707-x
Colecție: în afara colecţiilor
Autor: María Zambrano

Noi apariții

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente