María Zambrano, Luminișuri

Traducere de Gabriela Necheş

Prefață și tabel cronologic de Melania Stancu

Pe fundalul unor experiențe tot mai complexe de viață comună în care lumea spaniolă și cea românească se întâlnesc într-un proces de integrare europeană din ce în ce mai intens, colecția Biblioteca Hispanică a Institutului Cervantes, în care apar traduceri din literatura spaniolă clasică și contemporană – cuo atenție specială acordată non-ficțiunii, eseisticii filozofice, reflecției etice și etico-politice –, este rezultatul colaborării dintre Institutul Cervantes din București, care a avut inițiativa acestui proiect, și Editura Humanitas. Colecția este realizată de un colectiv de profesori și traducători, specialiști în limbi și literaturi hispanice de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, sub coordonarea unui comitet științific internațional. Titlurile colecției apar, unele dintre ele, în formulă bilingvă, și toate în condiții editoriale speciale, însoțite de un aparat critico-analitic complex.

„Eseul Luminişuri este rodul unei perioade de adâncă meditație, în care María Zambrano merge către sine, către interiorul fiinţei, prin intermediul naturii pe care o contemplă în tăcere şi singurătate. Autoarea urmăreşte cuvântul esenţial, exprimat prin simboluri, care să descrie realitatea cunoscută şi să descopere mistere, urmând diferite căi ale cunoaşterii unificate: filozofia, poezia, mitul şi sacrul.  Opera Maríei Zambrano interesează azi nu doar pentru dialogul pe care îl stabileşte cu marile figuri ale vieţii intelectuale şi academice spaniole din secolul trecut, ci şi pentru că vocea protagonistei este o voce feminină.

Considerată cea mai importantă femeie filozof din Spania secolului XX și cea mai bună discipolă a lui José Ortega y Gasset, María Zambrano trezește admirația tinerilor de azi prin angajarea ei în problemele com­plexe ale societății moderne și prin pasiunea cu care gândirea ei filozofică se ancorează în «toate zonele vieţii», de la etică la spiritualitate, ecologism şi critică culturală.“ — MELANIA STANCU

„María Zambrano se numără, pe bună dreptate, printre cei mai importanți gânditori pe care secolul XX i-a dat lumii hispanice. Marginalizată de cursul ireversibil al istoriei şi de rana adâncă a Războiului Civil spaniol, ea a fost fiica mai multor exiluri, deși peste tot pe unde a pribegit – în Franţa, Mexic, Cuba, Puerto Rico, Italia – nu a pierdut legătura cu cei mai proeminenți intelectuali ai vremii, la fel cum nu a făcut-o nici înainte de a părăsi Spania. Zambrano își dezvoltă viziunea filozofică prin intermediul a mai bine de treizeci de volume. Pentru ea, raţiunea poetică e metoda cu care abordează sursa inepuizabilă de inspiraţie ce izvorăște din relaţia dintre filozofie, poezie şi mistică, fără a uita vreodată să așeze în centrul reflecției sale individul, politica, transcendența, timpul, visul etc.

Exilurile autoarei nu au doar o dimensiune geografică, ci ating şi o dimensiune metafizică, ce îşi găseşte probabil cea mai înaltă expresie în Luminişuri, considerată de mulţi cea mai importantă operă a gânditoarei spaniole, manifestarea profundă a unui exil intim şi intens. Când pătrunzi în paginile acestui volum, în ciuda fragmentării textelor care îl alcătuiesc, reuşeşti în luminişuri – locuri şi, totodată, non-locuri – să întrezărești, dincolo de întunericul pădurii, lumina.“ — LUIS GARCÍA MONTERO, directorul general al Institutului Cervantes