RAINER MARIA RILKE (1875–1926) este unul dintre cele mai importante nume ale liricii universale şi o personalitate singulară a poeziei de limbă germană şi franceză. Viaţa lui e marcată de poezie şi de călătorii (Germania, Italia, Rusia, ţările scandinave, Spania, Franţa etc.). În 1897, la München, unde urma filozofia, dar audia şi cursul de istoria artei al lui Richard Muther, o întâlneşte pe fosta prietenă a lui Nietzsche şi viitoarea discipolă a lui Freud, Lou Andreas Salomé, de care se va îndrăgosti. Este contemporan şi-şi intersectează paşii sau destinul cu Tolstoi, în 1900, cu Rodin (căruia îi devine secretar în 1905–1906), cu Clara Westhoff (eleva lui Rodin), care-i devine soţie în 1901, cu Prinţesa von Thurn und Taxis, prietenă până la moarte, cu Paul Valéry în 1924 şi, în ultimii ani ai vieţii, cu Gide, Jules Supervielle, Jean Cassou, Charles Du Bos şi Maurice Betz, primul său traducător în franceză. Corespondează, printre alţii, cu Ion Pillat.
Scrieri în germană: Larenopfer, Traumgekrönt, Advent, Mir zum Feier, Das tägliche Leben, Das Buch der Bilder, Das Stundenbuch, Weise von Liebe und Tod des Cornets Christoph Rilke, Neue Gedichte, Der neuen Gedichte anderer Teil, Das Marienleben, Duisener Elegien, Sonette an Orpheus, Späte Gedichte.
Scrieri în franceză: Vergers, suivi des Quatrains Valaisans, Les Roses, Les Fenêtres. Aceste trei cicluri au fost reunite în volumul Poèmes français, publicat postum.