Cartea apocrifelor

Karel Capek, Cartea apocrifelor

Ii stim din copilarie: intangibili eroi mitici, figuri biblice, celebre personaje istorice sau literare. Prometeu, Alexandru Macedon, Arhimede, Avraam, inviatul Lazar, Marta si Maria, Pilat din Pont, Hamlet, Julieta, Don Juan, Napoleon... In genere cei despre care avem idei de-a gata, despre care am fost invatati la scoala sa vorbim cu o anume solemnitate. Capek rescrie in cheie ironica binecunoscutele istorii, demitizandu-le, aruncandu-si eroii in viata cotidiana, pe ideea ca nimeni nu-i profet in tara lui, pentru vecinul lui, pentru cunoscutii lui. Si ca nu e deloc comod sa fii erou, geniu, sfant sau chiar Don Juan. Dintre toate bataliile, cel mai greu se castiga cea cu reaua-credinta si prostia contemporanilor tai. Cartea – de un umor irezistibil – spulbera cliseele si poate descreti orice frunte. Sfatul criticului: Remarcati, va rog, ca povestirile sunt legate intre ele printr-un personaj colectiv inconfundabil si etern: gura lumii. Oricine a facut macar o data un lucru bun care i-a adus barfa, contestare, invidie, ar trebui sa citeasca, drept compensatie, povestirile apocrife.

Despre Karel Capek

Karel Capek (9 ianuarie 1890–25 decembrie 1938) este unul dintre cele mai populare nume ale literaturii cehe. A scris schite, roman, piese de teatru, eseuri. Studiaza la Brno, Paris, Berlin, Praga. In 1915 obtine la Praga doctoratul in filozofie cu o teza despre pragmatism, apoi devine gazetar si se remarca prin reportaje ilustrate de el insusi cu desene spirituale. Intre 1921 si 1923 este si regizor la teatrul municipal din Praga-Vinohrady. Primele volume de povestiri le semneaza impreuna cu fratele sau Josef, scriitor, pictor si filozof. Karel Capek a fost interesat si de genuri periferice, fata de care marii creatori au adesea prejudecati: literatura de anticipatie, cantece de balci, romane „pentru cameriste“, roman politist, scenariu de film. Autorul sau preferat, de a carui influenta nu e strain, a fost Chesterton, iar prietenul sau privilegiat a fost T.G. Masaryk cu care realizeaza o provocatoare carte de convorbiri (1928–1935). In povestirile din Cartea apocrifelor, scrise intre 1920 si 1937, dar extrem de actuale, Capek este „mai el insusi“ decat oriunde, caci combina satira cu subtextul umanist, pastisa cu originalitatea, rasul si verva cu disperarea. Scrieri principale: Teatru: R.U.R. (1920), Reteta Makropolus (1922), Boala alba (1937), Mama (1938). Romane: Fabrica de absolut (1922), Krakatit (1924), trilogia Hordubal (1933), Meteorul (1934) si O viata obisnuita (1934), Razboi cu salamandrele (1936). Povestiri: Povestiri dintr-un buzunar (1929), Povestiri din celalalt buzunar (1929).

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Cartea apocrifelor
An apariție: 2004
Ediție: I
Pagini: 188
Format: 11x18 cm
ISBN: 973-50-0747-9
ISBN-10: 973-50-0747-9
Colecție: Cartea de pe noptieră
Domeniu: literatură
Autor: Karel Capek
Grafica: Mardare Dragomirescu Ioana
Redactare: Luana Schidu
Traducere: Alexandra Toader, Iulia Soare, Ihor Lemnij, Radu Albala

Noi apariții

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente