Cristul lui Velázquez

Miguel de Unamuno, Cristul lui Velázquez

Ediție în limba română de Sorin Mărculescu

„Religia mea este căutarea adevărului în viaţă şi a vieţii în adevăr, chiar fiind conştient că nu le voi afla în timpul vieţii; religia mea este lupta neîncetată şi neobosită cu misterul; religia mea este lupta cu Dumnezeu, de la ivirea zorilor până la căderea nopţii, precum se spune că a luptat Iacob cu El. Şi o cânt, mai bine sau mai rău, cu vocea şi auzul pe care mi le-a dat Dumnezeu, pentru că nu o pot face raţional. Iar cei ce văd judecată şi logică, şi metodă, şi exegeză mai curând decât viaţă în aceste versuri ale mele rămână cu ale lor, căci nu le voi atinge inima cu arcuşul viorii, şi nici cu ciocanul.“ (Miguel de UNAMUNO)

„Cristul lui Velázquez este, cu siguranţă – şi în pofida receptării mult prea sumare de care a avut parte în anii de după apariţie –, unul din cele mai importante poeme religioase din literatura spaniolă nu numai a secolului al XX-lea, ci ocupă, cred, şi un loc privilegiat în întreg spaţiul poeziei hispanofone. Unamuno se înscrie într-o foarte lungă tradiţie a spiritelor dubitative, însetate totuşi de o certitudine a nedemonstrabilului. La toţi întâlnim zbaterea omului nescindat în fapt între raţiune şi afectivitate, dar avid de unificarea cu transcendentul evaziv prin argumentele greu de formulat în cuvinte ale inimii.“ (Sorin MĂRCULESCU)

Despre Miguel de Unamuno

MIGUEL DE UNAMUNO Y JUGO (29 septembrie 1864, Bilbao – 31 decembrie 1936, Salamanca), basc prin naştere, castilian prin vocaţie. Studii universitare şi doctorat în filozofie şi litere la Madrid (1880–1884). Profesor de liceu la Bilbao, din 1885. Se căsătoreşte cu Concha Lizárraga (vor avea nouă copii). Profesor de greacă veche la Universitatea din Salamanca, unde se stabileşte definitiv (1891). Viaţă aparent nespectaculoasă, dar zbuciumată interior de o criză religioasă (1897) şi de permanente interogaţii în aceeaşi direcţie; precursor al existenţialismului religios; îşi depăşeşte astfel episodul socialist (1886 1892), rămânând un creştin agonic. Rector (1900–1914), decan (1920) şi vicerector (1921). Angajare politică, din 1923 adversar virulent al dictaturii lui Primo de Rivera. Deportat în insula Fuerteventura (20 II 1924), apoi, din iulie, autoexil în Franţa (Paris şi Hendaye), până în 1930. Reîntoarcere apoteotică, rector (1930), deputat în Parlament (Cortes). Rector pe viaţă (1934). În acelaşi an moare soţia sa. Nu colaborează cu republicanii, dar nici cu Franco, deşi îi privise cu simpatie revolta. Arestat la domiciliu de naţionalişti (septembrie 1936). Moare la masă, conversând cu un coleg, în urma unui stop cardiac. Operă vastă în toate genurile. Eseuri filozofice şi literare: En torno al casticismo (1895, 1916); Vida de Don Quijote y Sancho (1905); Mi religión y otros ensayos (1910); Del sentimiento trágico de la vida en los hombres y en los pueblos şi Contra esto y aquello (1912); La agonía del cristianismo (1925); Cómo se hace una novela (1927); romane şi nuvele: Paz en la guerra (1897); Amor y pedagogía (1902); El espejo de la muerte (1913); Niebla (1914); Abel Sánchez (1917); Tres novelas ejemplares y un prólogo (1920); La tía Tula (1921); San Manuel Bueno, mártir (1931); poezie: Poesías (1907); Rosario de sonetos líricos (1911); El Cristo de Velázquez (1920); Teresa (1924); De Fuerteventura a París (1925); Cancionero (din 1928, vast jurnal poetic, postum); teatru: Fedra; La venda; El otro; El hermano Juan; Sombras de sueño etc.; memorialistică: Recuerdos de niñez y mocedad (1908); Diario íntimo, postum; traduceri: Medeea etc.; vastă activitate publicistică şi o enormă corespondenţă.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Cristul lui Velázquez
Subtitlu: Ediție în limba română de Sorin Mărculescu
An apariție: 2015
Ediție: I
Pagini: 324
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-50-4715-3
Colecție: în afara colecţiilor
Domeniu: religie, poezie
Autor: Miguel de Unamuno
Cuvânt înainte: Frumusete si intristare
Traducere şi note: Frumusete si intristare

Noi apariții

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente