Albert Einstein, Cum vad eu lumea

Devenita simbol al stiintei, mai mult, simbol al unei intelepciuni care depaseste frontierele stiintei ajungand la intrebarile despre ordinea universului si rostul nostru pe pamant, figura lui Einstein continua sa exercite o fascinatie fara egal atat asupra savantilor cat si asupra profanilor. Volumul de fata reuneste articole care definesc munca de cercetator, personalitatea si viziunea lui Einstein asupra lumii, texte prin care descoperitorul teoriei relativitatii a urmarit sa se apropie de publicul larg fara a lasa in umbra rigoarea fizicianului. Multe din problemele puse aici raman, in datele lor esentiale, si astazi in actualitate. Antologia e completata de o lucrare scrisa in tinerete, in care Einstein expune pe intelesul tuturor, cu claritate si desavarsit simt pedagogic, teoria relativitatii. Idealurile mele, care m-au calauzit si mi-au dat curajul de a infrunta greutatile vietii, au fost binele, frumosul si adevarul. Fara sentimentul acordului cu cei care gandesc la fel, fara indeletnicirea cu ceea ce este obiectiv, cu ceea ce ramane intotdeauna de neatins pe taramul artei si al cercetarii stiintifice, viata mi s-ar parea goala. Lucrul cel mai frumos pe care il putem trai este tainicul. Este simtamantul ce sta la leaganul adevaratei arte si stiinte. Cine nu il cunoaste, cel care nu se mai poate mira, acela este, pentru a spune asa, mort, iar ochii sai sunt inchisi. Daca ma intreb cum se face ca tocmai eu am stabilit teoria relativitatii, mi se pare ca acest fapt este legat de urmatoarea imprejurare: omul normal nu mai gandeste asupra problemei spatiului si timpului. Aceasta a facut-o, dupa parerea sa, deja cand era copil. Eu, dimpotriva, m-am dezvoltat din punct de vedere intelectual atat de incet, incat abia ca om matur am inceput sa ma intreb despre spatiu si timp. In mod firesc, am patruns mai adanc in problema decat copiii normal inzestrati. (Albert Einstein)

Traducere de Mircea Flonta, Ilie Parvu si Dragan Stoianovici