MIGUEL DE MOLINOS (29 [?] iunie 1628-29 [?] decembrie 1697), ultimul mare mistic spaniol, s-a născut la Muniesa, (Teruel, Aragon). După studii teologice la Valencia, este hirotonit preot şi desfăşoară o intensă activitate spirituală, fiind ales să reprezinte interese ale comunităţii religioase valenciene pe lângă Vatican. În 1663 este trimis la Roma, de unde nu se mai întoarce niciodată. Aici cunoaşte un extraordinar succes ca îndrumător spiritual, câştigându-şi chiar aprecierea cardinalului Odescalchi, viitorul papă Inocenţiu al XI-lea, şi a celor mai diverse şi mai selecte cercuri ale societăţii romane. În 1675 îi apare Ghidul spiritual, editat apoi şi în Spania, simultan tradus în italiană, apoi în latină, franceză, germană, engleză. Cartea e un veritabil bestseller, faima autorului se răspândeşte atât în ariile catolice, cât şi în cele protestante, în Franţa, Germania, Anglia, Ţările de Jos. Considerat ca reprezentantul cel mai important, dacă nu chiar ca iniţiator al mişcării chietiste, el propune calea lăuntrică şi personală de acces la Dumnezeu, prin contemplaţie, înliniştire a sufletului, golire de lumea sensibilă şi asceză interioară. În 1685 urmează însă prăbuşirea: alarmată de proporţiile acestei mişcări mai ales în Italia şi Franţa, dar şi în Spania, Inchiziţia romană îl arestează pe Molinos şi îl condamnă, cu încuviinţarea aceluiaşi papă care îi fusese favorabil, la închisoare perpetuă. Moare cel mai probabil în temniţele de la San Pietro in Montorio, în 1696. Ghidul spiritual a fost interzis în ţările catolice, fiind readus la lumină în versiunea spaniolă originală abia în secolul al XX-lea, când figura lui Molinos reîncepe să fie apreciată la adevărata-i valoare şi semnificaţie.