Închide Close
Jurnalul de la Păltiniş

Editura Humanitas

Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniş

Un model paideic în cultura umanistă

Jurnalul de la Păltiniş – jurnalul momentelor petrecute de Gabriel Liiceanu în preajma lui Noica – a fost bestseller al anilor '80, când se vindea pe sub mână si e împrumuta numai prietenilor de încredere. Ediţia a doua, revazută şi adaugită cu paginile cenzurate în 1983, a fost publicată de Humanitas în 1991 şi din acel an Jurnalul s-a vândut în peste 50 000 de exemplare.

Împreună cu Epistolarul, Jurnalul de la Paltiniş reconstituie în beneficiul tinerei generaţii e astăzi premisele mitului de ordin cultural născut, în anii '80, în jurul personalităţii lui Noica.

„... O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merită să fie inventată.“ (Constantin Noica)

„Un străin care ar citi Jurnalul ar putea crede că în anii aceia oamenii din România nu făceau altceva decât să se piardă în meditaţii atemporale sau să viseze la soarta civilizaţiei. Jurnalul trece dincolo de limitele inevitabil discrete ale unui text filozofic şi îi dezvăluie adevăratul său gând: căutarea de sine. Crima ce încununează cartea îl priveşte mai puţin pe Maestru cât pe Discipol...“ (Emil Cioran) „... Această carte e în realitate un document de epocă, mărturia patetică a unor aspiraţii şi neputinţe care ar putea deveni sensul şi justificarea acestor ani de take-off, hărăziţi generaţiei noastre.“ (Andrei Pleşu)

„De fapt, ceea ce e în Jurnal de resortul filozofiei rămâne mai mult sau mai puţin enunţiativ, lucru normal, rostul cărţii nefiind de a expune o filozofie, ci de a înfăţişa o atitudine şi un program.“ (Alexandru Paleologu)

„Filozofia e pentru ei toţi [maestru şi discipoli] singura preocupare vrednică a reţine cugetul şi veghea omului, iarăşi şi iarăşi: ea, delecta, suverana... Restul nu-i decât deşertăciune, băcanie, irosire a vremii, carenţă a spiritului. Şi se ajunge astfel la o nevoită, dar reală trufie...“ (N. Steinhardt)

Despre Gabriel Liiceanu

GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanţi autori de „literatură personală“ din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.

Jurnalul de la Păltiniş (1983), ale cărui teme centrale sunt raportul maestru–discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor '80: producea cozi la librării, se vindea „pe sub mână“, se împrumuta numai prietenilor de încredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (între timp tradus în mai multe limbi) s-a născut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneşte voci intelectuale de mare forţă. Urmează, în altă formulă, dar, în fond, tot în notă confesivă, Declaraţie de iubire (2001), exerciţii de admiraţie şi de ataşament intelectual, etic şi, nu în ultimul rând, uman faţă de personalităţi importante ale culturii noastre. Uşa interzisă (2002) este una dintre cărţile favorite ale publicului din ultimii ani şi o revenire la notaţia diaristică. Cu Scrisori către fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasă din nou atras de simplitatea şi directeţea genului epistolar. Întâlnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor însemnări care, deşi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă.

În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat în ultimii ani o serie de cărţi eseistice, filozofice şi de implicare în „viaţa cetăţii“: Despre minciună (2006), Despre ură (2007) şi Despre seducţie (2007), Estul naivităţilor noastre (2012), Dragul meu turnător (2013), Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile (2014), Nebunia de a gândi cu mintea ta (2016), România, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Aşteptând o altă omenire (2018), Caiet de ricoşat gânduri sau Despre misterioasa circulaţie a ideilor de‑a lungul timpului (2019), Ludice.Exerciții de umor criptic (2019).

Alte Detalii

Noi apariții

Author Spotlight

Neagu Djuvara

pagina autorului

NEAGU DJUVARA (1916–2018) s-a născut la Bucureşti, într-o familie de origine aromână aşezată aici la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni de seamă. Licenţiat la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria (iunie–noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa.

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact