„Memorie colectiva a omenirii" - aceasta i se pare lui Siegfred Lenz cea mai potrivita definitie a literaturii. Tocmai de aceea, pentru el meseria de scriitor are si o componenta grava, recuperatoare. Literatura trebuie sa fie, crede scriitorul german, „certareata“, iar temele pe care le alege pentru cartile sale sunt, in genere, incomode. Nascut in 18 martie 1926 in Lyck (localitate din Prusia orientala - astazi Elk, Polonia), devine soldat in Marina militara germana la numai 17 ani, supravietuieste scufundarii vasului sau, e trimis in Danemarca, dezerteaza si e luat prizonier de englezi. Dupa 1945 face, la Hamburg, studii de filozofie, anglistica si litere, se angajeaza ca redactor la Die Welt, apoi va trai din scris. Siegfried Lenz este, alaturi de Heinrich Böll, Günter Grass si Martin Walser unul dintre membrii celebrului „Grup 47", scriitori care s-au afirmat imediat dupa al doilea razboi mondial si au impus o noua literatura (doi dintre acestia au obtinut Premiul Nobel). Debuteaza in 1951 cu romanul Erau ulii în vazduh, are succes si la public, si la critica, doi ani mai tarziu publica un alt roman, Duel cu umbra, apoi un volum de proze umoristice realiste, Atat de gingas era satul Suleyken. Romanele si volumele de povestiri, publicate de atunci cu o anume regularitate sunt, la Lenz, in vadita rivalitate. Peter Mohr scrie in 2001 despre aceasta concurenta: „In literatura este posibil ceea ce in sport este aproape imposibil. Lenz este un maestru al sprintului, cu o conditie fizica de invidiat pentru naratiunea de cursa lunga." De altfel prozatorul scrisese si doua romane izbutite pe tema sportului: Omul in torent si Paine si circ.
OPERE PRINCIPALE Romane: Erau ulii in vazduh (Es waren Habichte in der Luft, 1951), Duel cu umbra (Duell mit dem Schatten, 1953), Omul in torent (Der Mann in Strom, 1957), Paine si circ (Brot und Spiele, 1959), Ora de germana (Deutschstunde, 1968), Modelul (Das Vorbild, 1973), Pierderea (Der Verlust, 1981), Proba de sunet (Die Klangprobe, 1990), Mostenirea lui Arne (Arnes Nachlass 1999), Biroul de obiecte gasite (Fundbüro, 2003).Povestiri: Atat de gingas era satul Suleyken (So zärtlich war Suleyken, 1955), Vanator de batjocuri (Jäger des Spotts, 1958), Oameni din Hamburg (Leute von Hamburg, 1968), Fata din Serbia (Das serbische Mädchen 1987), Ludmilla, 1996. A scris si eseuri, drame si teatru radiofonic.
