Povestiri crepusculare

Michel de Ghelderode, Povestiri crepusculare

Veti face, impreuna cu personajul singuratic si mizantrop al acestor povestiri, douasprezece experiente ale straniului. Veti avea, la fel ca el, vedenii si veti vedea ce se intampla atunci cand universul isi pierde cumpatul. Il veti intalni si pe cel mai popular dintre diavoli, Mefisto, si pe cativa dintre mesagerii lui, dar va veti afla si sub sacra ocrotire. Veti auzi glasul statuilor si gemetele gradinilor bolnave. Veti afla ca lucrurile si locurile ne stapanesc asemenea fiintelor si ca nu stim sa ne pazim de ele. Veti fi siguri ca hazardul nu exista si ca nimic nu e lipsit de sens. Veti trai totul si opusul lui totul. Sfatul criticului: Merita sa acordati atentie si traducerii, care contribuie din plin la „vrajitorie“.

Despre Michel de Ghelderode

„Sunt un om care scrie intr-o camera, singur-singurel... Ca sa spun totul, un om care nu cere nimic celorlalti, decat ceva prietenie, putina intelegere toleranta“ – acesta este autoportretul scriitorului belgian Michel de Ghelderode (3 aprilie 1898 – 1 aprilie 1962). Portretul cuprinde dimensiunea principala a vietii si, deopotriva, a scrierilor lui Ghelderode: singuratatea. Existenta scriitorului nu contine elemente spectaculoase. Nascut in Brabant, intr-o veche familie flamanda, Martens, isi ia pseudonimul Michel de Ghelderode in 1918, la 20 de ani, o data cu reprezentarea primei sale piese, Moartea priveste pe fereastra, poem dramatic intr-un act. De atunci scrie toata viata, mai ales teatru, dar si povestiri stranii, capabile sa infioare si sa vrajeasca. De pe la 30 de ani numele sau devine cunoscut in lumea literara belgiana unde se impune ca dramaturg. Succesul adevarat vine insa abia dupa 50 de ani, cand, la Paris, in urma unei emisiuni radiofonice din 1951, publicate ulterior sub titlul de Convorbirile de la Ostende, solitarul se trezeste deodata in centrul atentiei. Cu toate acestea, firea lui de bland mizantrop il face sa fuga de jurnalisti, preferand sa se ascunda in continuare in conul de umbra al singuratatii. Povestirile sale, pe care cititorii romani le vor simti fara indoiala drept mateine, sunt scrise in 1939, intr-un interludiu al activitatii de dramaturg si au fost publicate in 1941. Jean Cocteau l-a numit pe Ghelderode „diamantul negru“ al Belgiei, adaugand ca: „Nu raneste decat sufletele marunte. Pe celelalte le orbeste“. Opere principale: Teatru: Barrabas (1933), Hop Signor! (1938, 1942), Le cavalier bizarre (Cavalerul bizar, 1938) Escurial (1928,1943), Magie rouge (Magie rosie, 1935,1942), Fastes d'Enfer (Fastele infernului, 1943). Povestiri: L'histoire comique de Keizer Karel (Povestea comica a lui Keizer Karel, 1923), Sortileges et autres contes crepusculaires (Povestiri crepusculare, 1941) Povestiri crepusculare este singura carte tradusa de cunoscuta poeta Ana Blandiana.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Povestiri crepusculare
An apariție: 2005
Ediție: I
Pagini: 208
Format: 11x18 cm
ISBN: 973-50-0781-9
ISBN-10: 973-50-0781-9
Colecție: Cartea de pe noptieră
Domeniu: literatură
Autor: Michel de Ghelderode
Grafica: Mardare Dragomirescu Ioana
Redactare: Michaela Niculescu
Traducere: Ana Blandiana

Noi apariții

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente