GABRIELA TABACU este arhitectă și, din 1996, lucrează în învățământul superior de profil. Fiind profesor universitar habilitatus, în prezent îndrumă doctorate la Școala Doctorală a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București. A publicat peste o sută de articole, eseuri, cronici, interviuri, lucrări de cercetare și traduceri în acest domeniu, precum și cărți și capitole în cărți de specialitate. Din 1986, după ce a urmat cursuri de biblioteconomie și informatică, vreme de 33 de ani a condus Departamentul Bibliotecă al UAUIM, care a devenit, din anul 2000, Departamentul de Informare-Documentare al Universității, o structură modernizată și informatizată, înglobând Editura Universitară „Ion Mincu“, Fondul de proiecte de diplomă și Muzeul „Ion Mincu“. În această perioadă a fondat și a coordonat patru publicații periodice care continuă să apară și astăzi, având rolul de a promova colecțiie din patrimoniul departamentului. Prin biroul propriu de arhitectură a realizat proiecte de construcții, restaurare, reabilitare, mobilier, amenajări interioare și peisagere. Unele dintre acestea au fost răsplătite cu premii și nominalizări. Deși are convingerea că arhitectura este un univers fabulos de unde cel odată intrat nu mai are scăpare, ori poate că tocmai de aceea, de 11 ani scrie și beletristică. Spune că pentru ea scrisul este un inegalabil instrument de explorare a condiției umane și de înțelegere a lumii tot mai complicate a prezentului. La Editura Humanitas a publicat Revista Arhitectura, 1906–1944: Studiu monografic și indici (2008), Toate femeile vor 7 (romance apărut sub pseudonimul Kaya de Vos; 2011) și povestiri în cinci volume colective – Casele vieților noastre (2014, 2019), Și eu am trăit în comunism (2015), Bucureștiul meu (2016, 2018), Cartea întâmplărilor: Mistere, ciudățenii, uimiri (2019), Amintiri de la Humanitas (2020), iar la Editura Humanitas Fiction, Jurnalul unei iubiri imposibile (2013, 2019, 2021), Iubire, semne și minuni: 10 povestiri (2021), ambele sub pseudonimul Kaya de Vos, Orașul găsit în cutie. O cronică afectivă a Bucureștiului (2022).
Fotografia autoarei © Radu Sandovici
