Secretul vietii si alte eseuri

Miguel de Unamuno, Secretul vietii si alte eseuri

„De obicei nu e posibil sa cunoastem secretul special si propriu al aproapelui nostru, dorintele lui intime, necazurile, angoasa care-l tulbura sau bucuria ascunsa pe care nu o poate marturisi, pasiunea care-l consuma sau il exalta, nazuintele inimii sale, dar e sigur ca putem cunoaste radacina comuna a secretelor tuturor oamenilor, secretul secretelor fiecaruia dintre noi, secretul Omenirii. El ia diferite forme in fiecare suflet, si aceste forme nu sunt secrete, iar substanta lor ultima si eterna este mereu aceeasi. Iar secretul vietii omenesti, cel general, este dorinta de mai multa viata, este vijelioasa si nepotolita sete de a fi tot ce ne-nconjoara fara a inceta sa fim noi insine, de a ne instapani peste intreg Universul, fara ca Universul sa ne stapaneasca pe noi si sa ne absoarba; e dorinta de a fi altul fara a inceta sa fiu eu si de a continua sa fiu eu, fiind totodata altul; este, intr-un cuvant, setea de divinitate, foamea de Dumnezeu.“ (Miguel de Unamuno)

„Din asertiunile unamuniene: «Al meu» il preceda pe «eu»; E inevitabil sa avem idei, dar nu trebuie sa fim posedati de ele, caci nu e bogat cel posedat de bani, ci acela ce-i poseda; A monologa inseamna a dialoga cu Dumnezeu; Religia mea este cautarea adevarului in viata si a vietii in adevar, chiar stiind ca nu le voi afla cat timp traiesc; In medicina ma poate vindeca stiinta medicului meu, dar in religie nu ma poate salva credinta duhovnicului meu: in viata spiritului numai adevarul ma mantuieste. Eseurile lui Unamuno mustesc de idei. Adesea, acestea nu fac parte din demonstratia centrala a textului - uneori paradoxala si de nesustinut, alteori insa surprinzator de interesanta si corecta - ci trebuie culese din enormul mozaic de idei si sentimente (da!) suscitate colateral si pe care o minte agera le sesizeaza cu surprindere si incantare. In acest sens s-a spus, pe buna dreptate, ca Unamuno este un incitator. Sau, cum spune el insusi: «Am cautat mereu sa agit si, in definitiv, mai mult sa sugerez decat sa instruiesc. Daca vand paine, nu e paine, ci drojdie sau ferment»." (Grigore Dima)

Dan C. Mihailescu prezinta Secretul vietii si alte eseuri (ProTV, „Omul care aduce cartea“, 2009)

Despre Miguel de Unamuno

MIGUEL DE UNAMUNO Y JUGO (29 septembrie 1864, Bilbao – 31 decembrie 1936, Salamanca), basc prin naştere, castilian prin vocaţie. Studii universitare şi doctorat în filozofie şi litere la Madrid (1880–1884). Profesor de liceu la Bilbao, din 1885. Se căsătoreşte cu Concha Lizárraga (vor avea nouă copii). Profesor de greacă veche la Universitatea din Salamanca, unde se stabileşte definitiv (1891). Viaţă aparent nespectaculoasă, dar zbuciumată interior de o criză religioasă (1897) şi de permanente interogaţii în aceeaşi direcţie; precursor al existenţialismului religios; îşi depăşeşte astfel episodul socialist (1886 1892), rămânând un creştin agonic. Rector (1900–1914), decan (1920) şi vicerector (1921). Angajare politică, din 1923 adversar virulent al dictaturii lui Primo de Rivera. Deportat în insula Fuerteventura (20 II 1924), apoi, din iulie, autoexil în Franţa (Paris şi Hendaye), până în 1930. Reîntoarcere apoteotică, rector (1930), deputat în Parlament (Cortes). Rector pe viaţă (1934). În acelaşi an moare soţia sa. Nu colaborează cu republicanii, dar nici cu Franco, deşi îi privise cu simpatie revolta. Arestat la domiciliu de naţionalişti (septembrie 1936). Moare la masă, conversând cu un coleg, în urma unui stop cardiac. Operă vastă în toate genurile. Eseuri filozofice şi literare: En torno al casticismo (1895, 1916); Vida de Don Quijote y Sancho (1905); Mi religión y otros ensayos (1910); Del sentimiento trágico de la vida en los hombres y en los pueblos şi Contra esto y aquello (1912); La agonía del cristianismo (1925); Cómo se hace una novela (1927); romane şi nuvele: Paz en la guerra (1897); Amor y pedagogía (1902); El espejo de la muerte (1913); Niebla (1914); Abel Sánchez (1917); Tres novelas ejemplares y un prólogo (1920); La tía Tula (1921); San Manuel Bueno, mártir (1931); poezie: Poesías (1907); Rosario de sonetos líricos (1911); El Cristo de Velázquez (1920); Teresa (1924); De Fuerteventura a París (1925); Cancionero (din 1928, vast jurnal poetic, postum); teatru: Fedra; La venda; El otro; El hermano Juan; Sombras de sueño etc.; memorialistică: Recuerdos de niñez y mocedad (1908); Diario íntimo, postum; traduceri: Medeea etc.; vastă activitate publicistică şi o enormă corespondenţă.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Secretul vietii si alte eseuri
An apariție: 2009
Ediție: I
Pagini: 308
Format: 13 x 20 cm
ISBN: 978-973-50-2437-6
Preț: 36 lei
Colecție: în afara colecţiilor
Autor: Miguel de Unamuno
Redactare: Dodu Dragos
Traducere şi note: Grigoare Dima

Noi apariții

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente