Pentru mine scrisul nu este o chestiune de liber arbitru, ci un gest de supravietuire, spune PAUL AUSTER intr-un interviu recent, in care povesteste cum cele cateva adevaruri pe care le-a descoperit despre sine dateaza de la varsta de 16 ani si au ramas, in mare parte, aceleasi. Scriitorul s-a nascut in Newark, New Jersey, in 1947 si locuieste in prezent in celebrul cartier Brooklyn, spatiu cu o lunga istorie literara (unde s-a nascut, de altfel, si Walt Whitman). Aerul tare si decadent al imprejurimilor adolescentei se va simti mereu in proza lui Auster, in geometriile ametitoare ale oraselor sale si in obsesia urbana. Dupa incheierea studiilor la Columbia University, in 1970, Auster a trait o vreme in Franta. A inceput sa publice insa numai dupa revenirea in America si a devenit repede faimos cu The New York Trilogy (1987), urmata de In the Country of Last Things, Moon Palace (1989), The Music of Chance (1990), Leviathan (1992), Mr. Vertigo (1994), The Book of Illusions (2002), Oracle Night (2003). Romanelor sale li se adauga o serie de memorii (The Invention of Solitude, Hand to Mouth), o colectie de eseuri (The Art of Hunger) si cateva volume de poeme (Ground Work, Disappearances). Paul Auster a primit numeroase burse literare, precum si premiul Morton Dawen Zabel al Academiei americane. Si-a testat limitele artistice si in confruntarea cu cinematograful, ca scenarist (cu filmul Smoke, premiat la festivalul de la Berlin in 1995) sau regizor (Blue in the Face, impreuna cu Wayne Wang). Scrierile sale au fost traduse, pana astazi, in douazeci si trei de limbi, dar continua sa fie mai gustate in Europa. Poate pentru ca, asa cum scria Salmon Rushdie, proza lui Auster este o scanare a mintii Americii cu mijloacele unei sensibilitati europene.