Palatul lunii

Paul Auster, Palatul lunii

Povestea lui Marco Stanley Fogg, orfan si copil teribil al anilor '60, incepe in vara cand omul pasea pentru prima oara pe Luna. Din apartamentul sau newyorkez dotat cu mobila imaginara, in care foamea -- prezenta statornica -- ii devine colega de camera, Fogg ajunge curand "rezident" in Central Park, unde, ca un Robinson esuat in inima urbanului, inventeaza un set de reguli de supravietuire, un paradoxal decalog personal plin de savoarea non-actiunii. Mai tarziu, alaturi de senzuala dansatoare Kitty Wu, cunoaste dragostea, iar in casa invalidului Thomas Effing -- personaj memorabil, descins parca din marile romane ale secolului al XIX-lea --, descopera fetele ascunse ale lucrurilor. Cand incepe sa traiasca in povestile altora, Fogg gaseste trei destine in chip surprinzator inrudite, care alcatuiesc de fapt "osatura" propriei vieti.

Despre Paul Auster

„Pentru mine scrisul nu este o chestiune de liber arbitru, ci un gest de supravietuire“, spune PAUL AUSTER intr-un interviu recent, in care povesteste cum cele cateva adevaruri pe care le-a descoperit despre sine dateaza de la varsta de 16 ani si au ramas, in mare parte, aceleasi. Scriitorul s-a nascut in Newark, New Jersey, in 1947 si locuieste in prezent in celebrul cartier Brooklyn, spatiu cu o lunga istorie literara (unde s-a nascut, de altfel, si Walt Whitman). Aerul tare si decadent al imprejurimilor adolescentei se va simti mereu in proza lui Auster, in geometriile ametitoare ale oraselor sale si in obsesia urbana. Dupa incheierea studiilor la Columbia University, in 1970, Auster a trait o vreme in Franta. A inceput sa publice insa numai dupa revenirea in America si a devenit repede faimos cu The New York Trilogy (1987), urmata de In the Country of Last Things, Moon Palace (1989), The Music of Chance (1990), Leviathan (1992), Mr. Vertigo (1994), The Book of Illusions (2002), Oracle Night (2003). Romanelor sale li se adauga o serie de memorii (The Invention of Solitude, Hand to Mouth), o colectie de eseuri (The Art of Hunger) si cateva volume de poeme (Ground Work, Disappearances). Paul Auster a primit numeroase burse literare, precum si premiul Morton Dawen Zabel al Academiei americane. Si-a testat limitele artistice si in confruntarea cu cinematograful, ca scenarist (cu filmul Smoke, premiat la festivalul de la Berlin in 1995) sau regizor (Blue in the Face, impreuna cu Wayne Wang). Scrierile sale au fost traduse, pana astazi, in douazeci si trei de limbi, dar continua sa fie mai gustate in Europa. Poate pentru ca, asa cum scria Salmon Rushdie, proza lui Auster este o scanare a mintii Americii cu mijloacele unei sensibilitati europene.

Alte Detalii