Blândeţea nopţii

F. Scott Fitzgerald, Blândeţea nopţii

Publicat în 1934, romanul Blândeţea nopţii (Tender Is the Night) l-a ridicat pe F. Scott Fitzgerald, aşa cum au remarcat criticii, la înălţimea unui „Orfeu modern“. În 1998, Modern Library l-a inclus pe lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză ale secolului XX. A fost ecranizat în 1962, cu Jason Robards, Jennifer Jones şi Joan Fontaine în rolurile principale, iar în 1985 BBC a lansat o miniserie cu Peter Strauss şi Mary Steenburgen. În 1995, The Fountain Theatre din Los Angeles a dramatizat romanul, adaptarea pentru scenă câştigând PEN Literary Award.

Dick Diver este un strălucit psihiatru american, cu o personalitate magnetică, căsătorit cu fosta sa pacientă, Nicole, fermecătoare, bogată, dar cu un grav dezechilibru emoţional. Rosemary, o tânără actriţă fascinată de Nicole şi îndrăgostită iremediabil de soţul acesteia, se avântă în noua idilă orbeşte, cu intensitate, la fel cum vânează roluri care să-i aducă celebritatea mult visată. Prinşi în vâltoarea evenimentelor tumultuoase din viaţa lor, dar şi a epocii de după Primul Război Mondial, când America nu mai crede în nimic, Dick şi Nicole iniţiază un periculos pas de deux pe graniţa dintre nebunie şi normalitate, dintre iubire şi moarte.

Despre F. Scott Fitzgerald

FRANCIS SCOTT FITZGERALD s-a născut în St. Paul, Minnesota, la 24 septembrie 1896. A urmat Princeton University, în 1917 intrând în armată, iar după demobilizare s-a mutat la New York. Publicat în 1920, primul său roman, Dincoace de Paradis (This Side of Paradise), s-a bucurat imediat de o mare popularitate, urmat, în 1922, de Cei frumoşi şi blestemaţi (The Beautiful and Damned). În 1920 s-a căsătorit cu Zelda Sayre (1900–1948), iar cuplul, al cărui unic copil, Frances Scott „Scottie" Fitzgerald, scriitoare şi ziaristă, se naşte în 1921, a locuit când la Paris sau New York, când pe Riviera franceză, devenind parte a cercului de emigranţi americani care îi includea pe Gertrude Stein, Ernest Hemingway şi John Dos Passos. În 1925 lui Fitzgerald i-a apărut capodopera Marele Gatsby (The Great Gatsby; Humanitas Fiction, 2016, 2018, 2021), care nu a avut succes decât după moartea sa. Tensiunile din cuplu s-au accentuat pe parcurs, din cauza alcoolismului scriitorului şi a problemelor psihice ale Zeldei, care, din 1930, a fost internată în diferite sanatorii, reuşind totuşi să scrie romanul semi-autobiografic Acordă-mi acest vals, publicat în 1932. La sfârşitul anilor '20, Fitzgerald a început să lucreze la al doilea mare roman al său, Blândeţea nopţii (Tender Is the Night; Humanitas Fiction, 2013, 2023), apărut în anul 1934, care transfigurează dezastrul mariajului cu Zelda. Fiind într-o constantă lipsă de bani, a publicat masiv povestiri comerciale în diferite reviste. În 1937 s-a mutat la Hollywood, unde, uitat de lumea literară, a scris scenarii de film. În urma unui infarct, a murit la 21 decembrie 1940, lăsând neterminat romanul Dragostea ultimului magnat (The Last Tycoon), apărut în 1941. Fitzgerald este autorul mai multor volume de povestiri, printre care Tales of the Jazz Age (1922), All the Sad Young Men (1926), Babylon Revisited and Other Stories (1960). A mai scris volumul autobiografic The Crack-Up (1945) şi eseuri. A întreţinut o vastă corespondenţă publicată postum. Opera lui Fitzgerald este emblematică pentru epoca jazzului din anii ’20, despre generația sa scriitorul afirmând: „Noi am moștenit două lumi ‒ una a speranței, în care am fost crescuți; și o alta a deziluziei, pe care am descoperit-o devreme, în ceea ce ne privește. Și acea primă lume, deși apropiată în timp, a devenit din ce în ce mai îndepărtată, ca o altă țară“.

Recenzii

„O tragedie plină de frumuseţe.“ (Daily Express)

„Pentru Fitzgerald dezolarea e o precondiţie a liricului. De aici impresia cea mai puternică pe care o lasă Blândeţea nopţii: un superb roman despre ratare.“ (Independent)

„Blândeţea nopţii este una dintre acele cărţi pe care le citeşti şi apoi simţi o schimbare profundă: povestea e spusă deopotrivă cu poezie şi mare talent. Este una dintre acele cărţi pe care le citeşti şi apoi te gândeşti: dacă ai putea să-ţi aminteşti acea frază anume – e atât de frumoasă.“ (Sam Taylor-Wood)

Alte Detalii