Închide Close

Editura Humanitas Fiction

Ernst Jandl, Cele mai frumoase 100 de poeme

Ediţie bilingvă

Din categoriile poezie, literatură

În colecția Poezia

„Ea – realitatea extrapoetică – constituie alături de cea poetică realitatea în genere şi poate contribui la făurirea celei din urmă, o poate genera, dacă hazardul ne este complice. M-am deplasat mereu cu tramvaiul sau cu autobuzul, mai târziu şi cu metroul sau cu taxiul, dar niciodată într-un autoturism personal, nu m-ar lăsa inima să fac aşa ceva, iar hazardul mi-a scos în faţă, pe data de 12 mai 1957, două femei care s-au aşezat pe bancheta din faţa mea, în tramvai, pe când tocmai treceam pe lângă locul unde, odinioară, se înălţau Gara de Sud şi Gara de Est, una lângă cealaltă, înainte ca ele să fi fost dărâmate de bombe. Complexul ridicat ulterior pe acelaşi loc a adus ambele gări sub acelaşi acoperiş, încât un timp li s-a spus Gara de Sud-Est... Una din cele două femei a rostit abia perceptibil numele gării, scoţând un s surd, ca în englezescul th. Cum aveam întotdeauna asupra mea un carnet şi ceva de scris, am notat, încă fiind în tramvai, numele gării cu tot cu greşeala de pronunţie şi cu ce spusese femeia despre gară. Abia dacă a mai trebuit să modific ceva acasă; realitatea, cea extrapoetică, îmi livrase un întreg poem de-a gata – ah, dacă lucrurile ar fi mereu atât de simple: thaithprethethe anithori la thaithprethethe ani / la gara de thudetht / la thaithprethethe ani / the thă facă / the thă facă/ băiatul / la thaithprethethe ani / la gara de thudetht / the thă facă / the thă facă / băiatul / the thă / facă el / thăracul băiat / la thaithprethethe ani / la gara de thudetht / thăracul băiat / la thei / ai thăi...“ (Ernst Jandl, Scene din viaţa reală; din: Deschiderea şi închiderea gurii, III. Prelegeri de poetică ţinute la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt am Main, 1984)

Selecţie, traducere din germană, prefaţă, tabel cronologic şi note de Gabriel H. DECUBLE

Despre Ernst Jandl

ERNST JANDL (1925-2000) este unul din puţinii autori care şi-au conservat radicalismul pe toată durata vieţii, numărându-se, alături de un Thomas Bernhard, printre marii răzvrătiţi ai literaturii austriece contemporane. Biografia sa, marcată de experienţa tragică a războiului, de ratarea în iubire şi în credinţă, îşi găseşte expresia în deconstrucţia nu doar a marilor teme literare, ci şi a limbajului însuşi, decăzut din statutul de „rostire aleasă“. Gravă şi jucăuşă în acelaşi timp, narativă sau intempestivă, de o imagistică când luxuriantă, când plată, poezia sa a dus experimentul lingvistic – în volume precum sprechblasen (bule de dialog, 1968), der künstliche baum (copacul artificial, 1970), der gelbe hund (câinele galben, 1980), peter und die kuh (petrică şi vaca, 1996) – dincolo de orice limite cunoscute din vremea Avangardei. Dacă poemele sale vizuale erau „sortite" planului euclidian, rămânând prizonierele foii tipărite, atunci prin cele acustice poezia devenea trăire nemijlocită, iar reprezentaţiile scenice alături de muzicieni de jazz i-au adus lui Jandl faima unuia dintre cei mai inovativi şi mai îndrăgiţi performeri de literatură. Impresionante şi surprinzătoare sunt şi poemele de dragoste din ultima perioadă a vieţii, în care, printr-un limbaj sec, de o concreteţe frustă, a descris lucid ceea ce rămâne din iubire, după ce focul pasiunii s-a stins: un loc de refugiu, un sprijin. De altfel, relaţia cu Friedericke Mayröcker avea să devină exemplară în istoria recentă a literaturii, nu printr-o loialitate dogmatică, ci prin potenţarea reciprocă a celor doi autori.

Recenzii

„Cu cât îl întâlnim mai des, în poezie, cu atât suntem mai încredinţaţi că, de fiecare dată, lui îi reuşeşte o metamorfoză – iubirea pentru sunet devine realitate a imaginii.“ (Friederike Mayröcker)

„Dacă înseşi lucrurile se întorc împotriva noastră, atunci de ce nu am face-o şi noi înşine, devenind propriul nostru contrariu? Ernst Jandl ne spune cum. El o spune mai concis şi mai bine decât aş putea-o spune eu. El o spune făcând-o.“ (Elfriede Jelinek)

„Grandoarea lui Jandl constă în aceea că poate să extragă înţelepciunea din nerozie, în tot acest timp arătând şi prin ce e ridicolă înţelepciunea.“ (Marcel Reich-Ranicki)

Alte Detalii
  • Categorie: carte
  • Titlu: Cele mai frumoase 100 de poeme
  • Subtitlu: Ediţie bilingvă
  • An apariție: 2012
  • Ediție: I
  • Pagini: 184
  • Format: 14,5x21,5 cm
  • ISBN: 978-973-689-498-5
  • Colecție: Poezia
  • Domeniu: poezie, literatură
  • Autor: Ernst Jandl
  • Traducere: Gabriel H. Decuble

Noi apariții

Author Spotlight

Eric-Emmanuel Schmitt

pagina autorului

ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea de la Valognes.

Evenimente

Editura Humanitas Fiction pe Social Media

contact