DAVID FOENKINOS s-a născut la Paris pe 28 octombrie 1974. Este romancier, dramaturg și scenarist. A studiat literatura la Sorbona și a urmat în paralel cursuri de muzică, visând, pentru o vreme, să înființeze o trupă. A debutat în anul 2001 cu romanul Inversion de l’idiotie. De l’influence de deux Polonais, recompensat cu Premiul François Mauriac, urmat în 2002 de Entre les oreilles. În 2004 apare Potențialul erotic al soției mele (Le potentiel érotique de ma femme; Humanitas Fiction, 2017), care obține Premiul Roger-Nimier în același an și îl face cunoscut pe plan internațional. Publică un număr impresionant de romane, toate bestselleruri, unele distinse cu importante premii literare: în 2005, În caz de fericire (En cas de bonheur; Humanitas, 2008), Les cœurs autonomes în 2006, Qui se souvient de David Foenkinos? în 2007, carte care primește Premiul Jean Giono, în 2008, Despărțirile noastre (Nos séparations; Humanitas, 2011). În 2009 apare La délicatesse care a câștigat zece premii printre care se numără Prix des Lecteurs du Télégramme, Prix littéraire des lycéens du Liban și Prix Jean-Pierre Coudurier. Ecranizarea, care poartă același titlu, a avut succes la public și a fost regizată de David Foenkinos împreună cu fratele său, fiind nominalizată la două categorii la Premiile César: Cel mai bun scenariu adaptat și Cel mai bun film de debut. Au urmat romanele Lennon (2010), Les souvenirs (2011, ecranizat), Je vais mieux (2013, ecranizat), La tête de l’emploi (2014), Charlotte (2014), care câștigă Premiul Renaudot și Premiul Goncourt des Lycéens, Le Mystère Henri Pick (2016, ecranizat), Către frumusețe (Vers la beauté, 2018; Humanitas Fiction, 2020), Deux sœurs (2019), Familia Martin (La famille Martin, 2020; Humanitas Fiction, 2022), Numărul 2 (Numéro deux, 2022; Humanitas Fiction, 2024). Autor prolific, Foenkinos a publicat de asemenea proză scurtă, piese de teatru și două volume pentru copii: Le petit garçon qui disait toujours non (2011) și Le saule pleureur de bonne humeur (2012). În 2024 a apărut romanul Viața fericită (La vie heureuse; Humanitas Fiction, 2026), urmat, în 2025, de Tout le monde aime Clara. Cărțile sale sunt traduse în peste patruzeci de limbi.








