Ludmila Ulițkaia, Adevăratul meu nume

LUDMILA ULIȚKAIA, una dintre cele mai importante și apreciate voci ale literaturii contemporane, s-a născut într-un sat din Urali în 1943. După ce își ia licența în biologie la Universitatea din Moscova, lucrează în cadrul Institutului de Genetică. La sfârșitul anilor ’70 se angajează consilier la Teatrul Evreiesc din Moscova și scrie scenarii de film. Primul său roman, Soniecika (1995; Humanitas, 2004; Humanitas Fiction, 2019), îi aduce instantaneu notorietatea, fiind nominalizat pe lista scurtă la Premiul Booker pentru Literatura Rusă și recompensat cu premiile Médicis étranger și Giuseppe Acerbi. Următorul roman, Medeea și copiii ei (1996; Humanitas Fiction, 2019), îi sporește renumele cu o nouă nominalizare la Premiul Booker, pe care și-l adjudecă în 2001 pentru Cazul doctorului Kukoțki, roman încununat și cu Premiul Penne (2006; Humanitas Fiction, 2020). Înmormântare veselă (1997; Humanitas, 2005; Humanitas Fiction, 2019), unul dintre cele mai apreciate romane ale autoarei, este tradus în peste douăzeci de limbi. De același succes se bucură volumele de povestiri Fetițele (2002; Humanitas Fiction, 2013) și Oamenii țarului nostru (2005; Humanitas Fiction, 2023), distins cu Premiul Kniga Goda (Cartea Anului) în 2005, Trupul sufletului (2019; Humanitas Fiction, 2025), precum și romanele Minciunile femeilor (2003; Humanitas, 2005; Humanitas Fiction, 2019) și Al dumneavoastră sincer, Șurik (2003; Humanitas, 2008, Humanitas Fiction, 2019), câștigător a mai multe premii: Romanul anului 2004 în Rusia, Premiul Național pentru Literatură în China (2005) și Grinzane Cavour în Italia (2008). Daniel Stein, traducător (2006; Humanitas Fiction, 2011) a fost încununat cu premiile: Bolșaia Kniga (Marea Carte), Părintele Alexandru (Germania, 2008) și Simone de Beauvoir pentru libertatea femeilor (Franța, 2011). În 2010, Ulițkaia publică bestsellerul Imago / Cortul verde (Humanitas Fiction, 2016), în 2015, Scara lui Iakov (Humanitas Fiction, 2018), iar în 2020, A fost doar ciumă (Humanitas Fiction, 2021). Cărțile Ludmilei Ulițkaia s-au vândut până în prezent în peste trei milioane de exemplare. În 2013 i s-a acordat distincția Officier de la Légion d’honneur, în 2014, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană și în 2020, Premiul Siegfried Lenz, în 2022 Premiul Formentor, iar în 2023 Premiul pentru Pace Eric Maria Remarque. Din martie 2022, scriitoarea s-a exilat la Berlin.

„O peregrinare și tristă, și veselă prin acest univers uman atât de paradoxal, dornic de fericire, dar copleșit de nenorociri.“ — Le Monde

„Mulțumiri Ludmilei Ulițkaia pentru umilitatea sa, pentru precizia delicată a prozei sale și pentru simțul său de observație, atât de minunat de ascuțit.“ — Lire Magazine

„Adevăratul meu nume este o carte deosebită; la prima vedere, pare chiar puțin disparată – pe alocuri e lirică și asociativă, pe alocuri adună fapte și analizează critic. În zadar cauți o cronologie,  amintirea urmează propriile legi. Iar Ludmila Ulițkaia pune întrebarea decisivă: este amintirea necesară în societatea noastră? Astăzi, răspunsul nu mai pare a fi de la sine înțeles.“ — Tagesspiegel

• Categorie: carte
• Titlu: Adevăratul meu nume
• Subtitlu: Povestiri din biografie
• An apariție: 2026
• Ediție: I
• Pagini: 252
• Format: 13x20 cm
• ISBN: 978-606-097-765-0
• Colecție: Raftul Denisei
• Domeniu: literatură
• Autor: Ludmila Ulițkaia
• Traducere şi note: Luana Schidu