Pelerinul vrăjit

Nikolai Leskov, Pelerinul vrăjit

Bestseller Bookfest 2019

Traducere și note de Adriana Liciu

Prefață de Sever Voinescu

Un roman picaresc de mici dimensiuni, dar plin de forță, uimitor, deconcertant, de o bogăție inepuizabilă a poveștii, de la un clasic al literaturii ruse mai puțin cunoscut, nedreptățit, poate, de contemporaneitatea cu marile nume ale secolului al XIX-lea.

Ivan Severianîci Fliaghin, fiul unui iobag din gubernia Oriol, află într-un vis prevestitor că i-a fost „promis lui Dumnezeu“ de către mama sa, care a murit la nașterea lui, și că, dacă nu se călugărește, „va pieri de multe ori și n-o să piară niciodată până va veni pieirea sa adevărată“. La început, refuză să plece la mânăstire, și astfel începe o viață lungă plină de peregrinări, de aventuri dintre cele mai incredibile și de întâmplări cumplite. Și într-o zi, aflat pe un vas pe lacul Ladoga, îndemnat de tovarășii de călătorie, începe să-și depene povestea.

Despre Nikolai Leskov

NIKOLAI SEMIONOVICI LESKOV (1831–1895) s-a născut în satul Gorohovo din gubernia Oriol. Tatăl său era judecător de instrucție, iar mama sa provenea dintr-o familie de nobili scăpătați. După terminarea Gimnaziului Gubernial Oriol, în urma pierderii tatălui și a unui incendiu care a distrus proprietatea familiei, în 1847 a intrat ca slujbaș la Curtea Penală din Oriol. Trecând apoi la direcția financiară din Kiev, a audiat în timpul său liber cursuri la universitate, a studiat limba polonă și a frecventat cercuri filozofico-religioase, interesat fiind în mod special de discuțiile cu pelerini, sectanți, disidenți religioși. În 1857 a intrat în serviciul lui M. Scott, soțul englez al unei mătuși, iar activitatea la compania Scott & Wilkens i-a adus o largă experiență în multe domenii. Anul 1861 îl găsește la Sankt-Petersburg, unde colaborează la diferite ziare și reviste, precum Otecestvennîie zapiski, Russkaia reci și Severnaia pcela. Cariera literară și-a început-o în 1862, odată cu publicarea nuvelei Pogasșee delo (O afacere stinsă), mai târziu apărută și sub titlul Zasuha (Seceta), semnată cu pseudonimul Strebnițki, pe care și l-a păstrat, pentru unele scrieri, până în 1869. Au urmat, în 1863, nuvele ca Jitie odnoi babî (Viața unei femei) și Ovțebîk (Boul moscat), iar în 1864 romanul Nekuda (N-ai încotro) și mai cunoscuta povestire Lady Macbeth din Mțensk (Lady Macbeth mțenskogo uezda), după care Șostakovici a creat mai târziu opera cu același titlu). Printre scrierile sale mai importante se numără Voitelnița (Războinica, 1866), Soboriane (Clericii, 1872), Pelerinul vrăjit (Ocearovannîi strannik, 1873; Humanitas Fiction, 2019), Certogon (Izgonitorul diavolului, 1878), Levșa (Stângaciul, 1881). Nikolai Leskov s-a bucurat de prețuirea unor confrați ca Tolstoi, Cehov sau Gorki. Deși mai puțin cunoscut în afara Rusiei, este considerat unul dintre marii autori ruși ai secolului al XIX-lea.