Închide Close
Batranete si moarte in mileniul trei

Editura Humanitas

Livius Ciocârlie, Batranete si moarte in mileniul trei

Din categoriile eseistică

În colecția în afara colecţiilor

La capatul unei serii de jurnale pe seama carora a fost banuit adesea ca se rasfata, nerecunoscandu-si merite, si a fost certat pentru ca priveste lucrurile cu prea mult scepticism, Livius Ciocarlie a hotarat sa se ocupe de doua adevaruri incontestabile, batranetea si moartea, care sunt totodata, cum observa el insusi, „proiectele sale de viitor“. A facut-o sub imboldul a doua obsesii: a nu-i fi teama de moarte si a nu trai prea mult. Si-a tratat tema relatand secvente cotidiene ale imbatranirii, meditand asupra ei si comentand ganduri despre batranete si moarte ale unor autori mai vechi sau contemporani, de la Platon la Maria Zambrano, de la Pascal la Cioran. Totul pe fondul „incompetentei integrale“ de a se adapta la instrumentele si provocarile mileniului al treilea. Perspectiva nu este una sumbra, ci mai curand aceea a nepasarii strafulgerate periodic de sentimentul unei mari si urgente misiuni, iar tonul, cand grav, cand vesel, este al unui om care si-a trait viata cu neliniste si umor. Livius Ciocarlie si-a parasit de cativa ani orasul de bastina, Timisoara, si cariera universitara pentru a se stabili in Bucuresti. A publicat numeroase volume – eseistica si jurnal –, pentru care a obtinut de patru ori Premiul Uniunii Scriitorilor, precum si alte distinctii. Livius Ciocarlie n-a scris decat despre ce a considerat el important. Nici un drum batut. Numai poteci de folosinta proprie. Chiar cand autorul sau cartea sunt celebre, unghiul din care sunt privite de comentator este unul exceptional. Nicolae Manolescu Jurnalul – ca si unele proze – il tradeaza pe acest nelinistit disimulat sub masca unei false seninatati. „Aristocratul“ detasat-ironic si inselator indiferent ascunde o intimitate agitata si deloc impacata. Mircea Zaciu Livius Ciocarlie scrie ca pentru a-si dovedi ca lumea exista si ca lucrurile nu sunt pana la urma fara rost, fara pondere, fara necesitate. In directia asta atinge, ce sa mai vorbim, cote inalte, de mare scriitor, si nu numai roman. Lucian Raicu
Despre Livius Ciocârlie

Autorul despre el însuși. LIVIUS CIOCÂRLIE, născut în 1935 la Timișoara, din mamă casnică și tată onest funcționar, își revendică drept spațiu de origine pe acela cuprins între dealurile Orșovei și munții Mehadiei. Sub formă de teme pentru acasă, a început să scrie jurnal la 9 ani și proză memorialistică la 11. A luat inițiativa de a scrie versuri proaste în clasa a IX-a de liceu. A ținut după aceea un jurnal patetic în care își deplângea incapacitatea de a ingurgita cursul de lingvistică romanică al academicianului Iorgu Iordan și, ulterior, pe aceea de a-și stăpâni elevii în calitatea lui efemeră de profesor de limba franceză la diverse școli timișorene. Jurnalul a atins nivelul de publicabilitate – numai prozastic, conținutul fiind în bună parte „reacționar“ – cât timp autorul a vegetat într-un muzeu. Părăsindu-l în folosul carierei universitare, a ratat șansa vieții: aceea de a vegeta până la sfârșit. A practicat din obligație de serviciu exegeza literară până când a obținut statutul de distins cărturar, înspăimântat de impostură, s-a lepădat de critică și a reînnoit pactul autobiografic, sub jurisdicția căruia s-a aflat până de curand. Pensionar, a părăsit și Timișoara, instalându-se – împreună cu cea căreia de aproape cinci decenii îi spune T – în cartierul armenesc, la București. Acolo îmbătrânește și se deprinde – pe îndelete – cu ideea ultimului abandon. Bibliografie: Realism și devenire poetică (Ed. Facla, 1974, premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); Negru și alb (Ed. Cartea Românească, 1979, premiul Uniunii Scriitorilor); Mari corespondențe (Ed. Cartea Românească, 1981); Eseuri critice (Ed. Facla, 1983, premiul Uniunii Scriitorilor); Un Burgtheater provincial (Ed. Cartea Românească, 1985); Clopotul scufundat (Ed. Cartea Românească, 1988); Fragmente despre vid (Ed. Cartea Românească, 1992); Paradisul derizoriu (Ed. Humanitas, 1993); Viața în paranteză (Ed. Amarcord, 1995, premiul Fundației pentru o Societate deschisă și premiul Salonului de carte de la Cluj); Cap și pajură (Ed. Albatros, 1997); Trei într-o galeră (Ed. Echinox, 1998, premiul ASPRO); Caietele lui Cioran (Ed. Scrisul Românesc, 2000); De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (Ed. Polirom, 2001, premiul Uniunii Scriitorilor); & comp. (Ed. Polirom, 2003); „...pe mine sa nu contati“, convorbiri cu Mircea Bentea (Ed. Paralela 45, 2003).

Alte Detalii
  • Categorie: carte
  • Titlu: Batranete si moarte in mileniul trei
  • An apariție: 2005
  • Ediție: editia I
  • Pagini: 236
  • Format: 13x20 cm
  • ISBN: 973-50-0963-3
  • ISBN-10: 973-50-0963-3
  • Colecție: în afara colecţiilor
  • Domeniu: eseistică
  • Autor: Livius Ciocârlie

Noi apariții

Author Spotlight

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact