Batranete si moarte in mileniul trei

Livius Ciocarlie, Batranete si moarte in mileniul trei

La capatul unei serii de jurnale pe seama carora a fost banuit adesea ca se rasfata, nerecunoscandu-si merite, si a fost certat pentru ca priveste lucrurile cu prea mult scepticism, Livius Ciocarlie a hotarat sa se ocupe de doua adevaruri incontestabile, batranetea si moartea, care sunt totodata, cum observa el insusi, „proiectele sale de viitor“. A facut-o sub imboldul a doua obsesii: a nu-i fi teama de moarte si a nu trai prea mult. Si-a tratat tema relatand secvente cotidiene ale imbatranirii, meditand asupra ei si comentand ganduri despre batranete si moarte ale unor autori mai vechi sau contemporani, de la Platon la Maria Zambrano, de la Pascal la Cioran. Totul pe fondul „incompetentei integrale“ de a se adapta la instrumentele si provocarile mileniului al treilea. Perspectiva nu este una sumbra, ci mai curand aceea a nepasarii strafulgerate periodic de sentimentul unei mari si urgente misiuni, iar tonul, cand grav, cand vesel, este al unui om care si-a trait viata cu neliniste si umor. Livius Ciocarlie si-a parasit de cativa ani orasul de bastina, Timisoara, si cariera universitara pentru a se stabili in Bucuresti. A publicat numeroase volume – eseistica si jurnal –, pentru care a obtinut de patru ori Premiul Uniunii Scriitorilor, precum si alte distinctii. Livius Ciocarlie n-a scris decat despre ce a considerat el important. Nici un drum batut. Numai poteci de folosinta proprie. Chiar cand autorul sau cartea sunt celebre, unghiul din care sunt privite de comentator este unul exceptional. Nicolae Manolescu Jurnalul – ca si unele proze – il tradeaza pe acest nelinistit disimulat sub masca unei false seninatati. „Aristocratul“ detasat-ironic si inselator indiferent ascunde o intimitate agitata si deloc impacata. Mircea Zaciu Livius Ciocarlie scrie ca pentru a-si dovedi ca lumea exista si ca lucrurile nu sunt pana la urma fara rost, fara pondere, fara necesitate. In directia asta atinge, ce sa mai vorbim, cote inalte, de mare scriitor, si nu numai roman. Lucian Raicu

Despre Livius Ciocarlie

Autorul despre el insusi. Livius Ciocarlie, nascut in 1935 la Timisoara, din mama casnica si tata onest functionar, isi revendica drept spatiu de origine pe acela cuprins intre dealurile Orsovei si muntii Mehadiei. Sub forma de teme pentru acasa, a inceput sa scrie jurnal la 9 ani si proza memorialistica la 11. A luat initiativa de a scrie versuri proaste in clasa a IX-a de liceu. A tinut dupa aceea un jurnal patetic in care isi deplangea incapacitatea de a ingurgita cursul de lingvistica romanica al academicianului Iorgu Iordan si, ulterior, pe aceea de a-si stapani elevii in calitatea lui efemera de profesor de limba franceza la diverse scoli timisorene. Jurnalul a atins nivelul de publicabilitate – numai prozastic, continutul fiind in buna parte „reactionar“ – cat timp autorul a vegetat intr-un muzeu. Parasindu-l in folosul carierei universitare, a ratat sansa vietii: aceea de a vegeta pana la sfarsit. A practicat din obligatie de serviciu exegeza literara pana cand a obtinut statutul de distins carturar, inspaimantat de impostura, s-a lepadat de critica si a reinnoit pactul autobiografic, sub jurisdictia caruia s-a aflat pana de curand. Pensionar, a parasit si Timisoara, instalandu-se – impreuna cu cea careia de aproape cinci decenii ii spune T – in cartierul armenesc, la Bucuresti. Acolo imbatraneste si se deprinde – pe indelete – cu ideea ultimului abandon. Bibliografie: Realism si devenire poetica (Ed. Facla, 1974, premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); Negru si alb (Ed. Cartea Romaneasca, 1979, premiul Uniunii Scriitorilor); Mari corespondente (Ed. Cartea Romaneasca, 1981); Eseuri critice (Ed. Facla, 1983, premiul Uniunii Scriitorilor); Un Burgtheater provincial (Ed. Cartea Romaneasca, 1985); Clopotul scufundat (Ed. Cartea Romaneasca, 1988); Fragmente despre vid (Ed. Cartea Romaneasca, 1992); Paradisul derizoriu (Ed. Humanitas, 1993); Viata in paranteza (Ed. Amarcord, 1995, premiul Fundatiei pentru o Societate deschisa si premiul Salonului de carte de la Cluj); Cap si pajura (Ed. Albatros, 1997); Trei intr-o galera (EA. Echinox, 1998, premiul ASPRO); Caietele lui Cioran (Ed. Scrisul Romanesc, 2000); De la Sancho Panza, la Cavalerul Tristei Figuri (Ed. Polirom, 2001, premiul Uniunii Scriitorilor); & comp. (Ed. Polirom, 2003); „...pe mine sa nu contati“, convorbiri cu Mircea Bentea (Ed. Paralela 45, 2003).

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Batranete si moarte in mileniul trei
An apariție: 2005
Ediție: editia I
Pagini: 236
Format: 13x20 cm
ISBN: 973-50-0963-3
ISBN-10: 973-50-0963-3
Colecție: în afara colecţiilor
Domeniu: eseistică
Autor: Livius Ciocarlie

Noi apariții

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente