Doina Jela, Cazul Nichita Dumitru

In primul si cel mai rasunator din seria de procese ale Canalului (1949–1953), care a decapitat intelectualitatea tehnica din conducerea lui, si-a gasit moartea si un om simplu: mecanicul Dumitru Nichita. Personajul principal al acestei carti nu este insa omul simplu Nichita – nascut in 1913, arestat in 30 iulie 1952, condamnat la moarte pe 1 septembrie si executat in 14 octombrie 1952, spre a fi reabilitat, ca nevinovat, in 1968. Personajul ei principal este celalalt „om simplu“, „aproapele“, acela care, intrebat eventual ce a facut in tot acest rastimp, ar raspunde cu neimplicatul si „inteleptul“: Am trait... Ceea ce aduce nou reconstituirea de fata, bazata pe documentele aflate in Arhiva civila a Canalului Dunare–Marea Neagra de la Constanta, este lumina cruda proiectata pe acest „Am trait“: delatiunea ca forma de viata, ca fapt moral – componenta indispensabila a moralei comuniste. Nichita n-a fost asasinat numai in urma unui proces comunist, ci prin consimtamantul semenilor lui. Scrisori anonime, „luari de pozitie“, stenograme de „sedinte de lucru“, articole de ziar alcatuiesc, alaturi de stenograma integrala a procesului, aceasta tulburatoare carte–document, gratie careia arhivele pana acum inaccesibile se deschid marelui public.