Închide Close

Editura Humanitas

José Ortega y Gasset, Meditații despre Don Quijote

Gânduri despre roman

Prefață și revizuirea traducerii de Mianda Cioba

Traducere note și tabel cronologic de Andrei Ionescu

 

Pe fundalul unor experiențe tot mai complexe de viață comună în care lumea spaniolă și cea românească se întâlnesc într-un proces de integrare europeană din ce în ce mai intens, colecția „Biblioteca Hispanică a Institutului Cervantes“, în care apar traduceri din literatura spaniolă clasică și contemporană – cu o atenție specială acordată non-ficțiunii, eseisticii filozofice, reflecției etice și etico-politice –, este rezultatul colaborării dintre Institutul Cervantes din București, care a avut inițiativa acestui proiect, și Editura Humanitas. Colecția este realizată de un colectiv de profesori și traducători, specialiști în limbi și literaturi hispanice de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, sub coordonarea unui comitet științific internațional. Titlurile colecției apar, unele dintre ele, în formulă bilingvă, și toate în condiții editoriale speciale, însoțite de un aparat critico-analitic complex.

 

„Într-o lume prea puțin sensibilă la virtuțile filozofării și la vocația intelectualului, Meditații despre Don Quijote (1914) enunță și analizează principala temă a filozofiei spaniole moderne, aceea pe care intelectualii gene­rației de la 1898 o numiseră „problema Spaniei“. Schița de diagnostic socio-cultural și politic din Meditații capătă forța unei analize cuprinzătoare, în care este inclusă nu numai realitatea spaniolă, ci și cea europeană, lumea occidentală în sens larg, ceea ce face din Ortega primul filozof spaniol al modernismului și unul dintre primii apologeți ai Europei unite. Gândirea orteguiană se vădește un demers înscris în viață, radiografia unei căutări intelectuale înțeleasă ca o filozofie a iubirii. Dragostea este arhitectul divin care coboară în lucruri «pentru ca toate să existe în conexiune», dar mai ales o formă de responsabilitate a intelectualului, care se legitimează în sfera publică prin capacitatea sa de «a clarifica» situații, idei, cauze și consecințe («claritatea – spune Ortega – este politețea filozofului»), și de a extinde granițele cunoașterii. Vedem, astfel, o declarație de implicare a reflecției filozofice în dilemele cetății pe care Ortega y Gasset a onorat-o de-a lungul întregii vieți. Așa cum a onorat datoria de a rămâne neanexat și lucid în relație cu toate avatarurile puterii politice și cu toate convulsiile istoriei spaniole din prima jumătate a secolului trecut.“ — MIANDA CIOBA

Despre José Ortega y Gasset

Născut la 9 mai 1883 la Madrid, filozoful și eseistul JOS*Eacute; ORTEGA Y GASSET făcea parte dintr‑o familie cu tradiții liberale (tatăl său era directorul unui cotidian democrat, El Imparcial). A urmat cursurile colegiului iezuit de la Miraflores del Palo (Málaga), apoi dreptul și filozofia la Universitatea din Deusto (Bilbao), organizată tot de iezuiți, încheindu‑și studiile în 1902, la Universitatea Centrală din Madrid. A cultivat o prietenie strânsă, dar accidentată cu Miguel de Unamuno (din 1903). Și‑a obținut doctoratul în filozofie în 1904, cu teza Spaimele anului 1000. Între 1905 și 1908 a făcut stagii de studiu la câteva universități din Germania: Leipzig (unde preda Simmel), Berlin și, în fine, Marburg (va reveni aici și în 1911), unde profesau Hermann Cohen și Paul Natorp; a fost coleg și prieten cu Nicolai Hartmann, Paul Scheffer și Heinz Helimsoeth. A fost profesor la Escuela Superior del Magisterio (1908–1910), iar din 1910 a predat vreme de 25 de ani metafizică la Universitatea din Madrid. În 1914 a fondat Liga de Educación Política Española (cu Manuel García Morente, Antonio Machado, Ramiro de Maeztu, Ramón Pérez de Ayala, Manuel Azaña etc.). În același an a devenit membru al Real Academia de Ciencias Morales y Politicas. În 1915 a fondat revista España (cu Azorín, Eugenio d’Ors etc.), apoi El Sol, iar în 1923, Revista de Occidente și Biblioteca de Ideas del siglo XX. În 1929 a demisionat temporar de la catedră, în semn de protest față de dictatura lui Miguel Primo de Rivera. În 1930 s‑a alăturat, împreună cu Miguel de Unamuno, Gregorio Marañón, Pérez de Ayala etc., mișcării republicane, iar un an mai târziu a devenit deputat de León în Parlamentul republican. Din 1932 s‑a retras treptat din politică. La izbucnirea Războiului Civil (august 1936) s‑a refugiat succesiv în Franța, Argentina și Portugalia. În 1946 a revenit definitiv la Madrid, evitând orice colaborare cu Franco. În 1948 a întemeiat, împreună cu discipolul său Julián Marías, Instituto de Humanidades. În 1949 a participat la centenarul Goethe de la Aspen (Colorado) și în același an (august–septembrie) a ținut conferințe la Berlin, Hamburg și Stuttgart, apoi (1951–1954) la Edinburgh, Darmstadt, Baden Baden și München. A fost sărbătorit solemn în 1953. A murit la Madrid, la 17 octombrie 1955.

Alte Detalii

Noi apariții

Author Spotlight

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact