Władysław SZPILMAN s-a născut pe 5 decembrie 1911 la Sosnowiec, în sudul Poloniei. Membru al unei familii cu o bogată tradiție muzicală, a studiat pianul și compoziția întâi la Varșovia, iar apoi, din 1931, la Academia de Arte din Berlin. După venirea lui Hitler la putere, în 1933, s-a întors la Varșovia, unde, ca pianist la Radio Polonia, a cântat din 1935 până pe 23 septembrie 1939. Władysław Szpilman a continuat să cânte și să compună în ghetou, unde s-a văzut obligat să se mute, împreună cu familia sa, din octombrie 1940. După aproape doi ani în ghetou, familia Szpilman a fost deportată; printr-un uluitor concurs de împrejurări, Władysław s-a salvat, dar părinții, surorile și fratele său, trimiși în lagărul de la Treblinka, au fost uciși. În perioada următoare, prieteni de la Radio Polonia l-au ajutat, alături de alți polonezi care-i erau complet necunoscuți, să se ascundă în partea „ariană“ a orașului. În noiembrie 1944, înfometat și hăituit într-un oraș distrus, a fost descoperit de ofițerul german Wilm Hosenfeld, care i-a dus mâncare și i-a găsit o ascunzătoare mai bună. În ianuarie 1945, imediat după eliberarea Varșoviei, s-a întors la Radio Polonia, unde mai apoi a devenit director al secției muzicale. În 1946 a publicat o primă versiune a cărții care avea să devină celebră, numită inițial Moartea unui oraș. Deși cenzurată, a fost retrasă din circulație de comuniștii polonezi. Prietenul său Artur Rubinstein a încercat fără succes să-i găsească un editor în Occident în anii 1970, dar abia în 1998, după apariția edițiilor germană, engleză și americană, memoriile sale au devenit un bestseller mondial. Înainte să moară, pe 6 iulie 2000, la vârsta de 88 de ani, Władysław Szpilman a aflat despre importanța și succesul cărții, publicată astăzi în 38 de limbi și ecranizată în 2002 de Roman Polański.